Cu mulți ani în urmă am citit despre Viața lui Blaise Pascal, alcătuită de Nina Facon, carte care impresionează și pentru că este vorba de un savant sfânt, dar și pentru faptul că autoarea era o admiratoare sinceră, care era atinsă de aripa de foc a Duhului Sfânt.
Vom continua să prezentăm în tablete din gândirea celebră a lui Pascal: „Toate corpurile, firmamentul, stelele, pământul și regatele sale, nu valorează cât cel mai mic dintre spirite. Căci acesta cunoaște pe toate acestea, și pe sine însuși. Corpurile nu cunosc nimic. Toate corpurile împreună, toate sufletele împreună și toate producțiile lor nu valorează cât cea mai mică acțiune de milă. Aceasta este de un ordin infinit superior. Din toate corpurile împreună nu ai reușit să faci o gândire cât de mică: aceasta este imposibil și de alt ordin. Din toate trupurile și sufletele împreună nu ai putea scoate o acțiune de milă: aceasta este imposibil, este de alt ordin supranatural.
Dorința cărnii, dorința ochilor, orgoliu, etc. (comparat cu alte pasagii din Pensees: „Tot ce este pe lume este dorință (concupiscență) a cărnii, dorință a ochilor și orgoliu al vieții – libido sentendi, libido sciendi, libido dominandi. Nenorocită este țara blestemată pe care aceste fluvii de foc o aprind mai mult decât o scaldă.”) Pascal comentează aici versetul 16 din Epistola I a lui Ioan Evanghelistul: „Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului și pofta ochilor și trufia vieții, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume. Și lumea trece și pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.”
Există trei ordine ale lucrurilor: trupul, sufletul, voința. Cei ce trăiesc pentru trup sunt bogații regi. Ei au ca obiect trupul. Cuvioșii și savanții: ei au ca obiect sufletul. Înțelepții: ei au ca obiect dreptatea.
Dumnezeu trebuie să domnească peste toți și toți trebuie să recurgă la El (la Dumnezeu). În lucrurile în care domnește trupul de fapt, domnește dorința; în cele spirituale, de fapt, curiozitatea; în înțelepciune, de fapt orgoliul” (pagina 229).
Blaise Pascal și-a strunit trupul cu suferințe cauzate de o centură garnisită cu cuie, care pătrundeau în trupul său, ca să nu se bucure de viață în chip păcătos!
Calinic Argeșeanul
