Ne va face bucurie gândirea savantului Nicolas Malebranche, care a trăit între anii 1638-1715, o viață de 77 de ani. Aplecat spre evlavie adâncă a urmat Teologia la Sorbona, intrând apoi în Ordinul călugăresc al Oratorienilor, cercetând cu osârdie Teologia, Geometria, Fizica și Filosofia.
Printre savanții care i-a deșteptat gândirea la viața nouă, influențându-l major, a fost Descartes, care murise cu 12 ani înainte de nașterea sa, deci, Descartes a lăsat nelămurite raporturile dintre trup și suflet, la problema cunoașterii și la rolul pe care îl are Domnul Dumnezeu în problema cunoașterii.
După cum se știe, Malebranche este cunoscut mai ales prin teoria „cauzelor ocazionale”, fiind numit „ocazionalist”, fiind reprezentant tipic. Mai mult, pentru Malebranche nu poate să existe niciun raport de acțiune reciprocă între materie și spirit, susținând că, cauza corpului, simțurile ne duc în eroare, și imaginația, la fel. Ideile intelectului, nu vin nici de la noi, nici din lumea înconjurătoare. Ele vin de la Domnul Dumnezeu, se găsesc în Dumnezeul perfect și infinit, iar noi le vedem în El.
Ne bucurăm că Nicolas Malebranche, susține fără odihnă când spune: „noi nu vedem decât pe Dumnezeu în mod imediat și direct”, iar „corpurile cu proprietățile lor, noi le vedem în Dumnezeu prin ideile lor”, căci „numai Dumnezeu cuprinde în sine lumea inteligibilă, unde se găsesc ideile tuturor lucrurilor.”
Încă și mai mult, Malebranche susține că: „Nu poate exista cauză în afară de Domnul Dumnezeu și faptul că un corp pune în mișcare alt corp, ca și faptul că noi cunoaștem lumea din afară, așa cum o cunoaștem, ca și faptul că noi voim și astfel punem în mișcare corpul nostru, nu se datorește unei cauzalități naturale, ci unei cauze supranaturale, lui Dumnezeu. El este cauza reprezentărilor sau ideilor noastre, precum este și cauza acțiunilor noastre, ca și, în general, cauza că un lucru influențează asupra altui lucru. Ceea ce noi numim în mod curent cauză – și critica adusă de el cauzalității, a inspirat pe David Hume, și a fost reluată de el – nu este decât calea, ca Domnul Dumnezeu să-și împlinească acțiunea pe care o voiește, voință divină, care este cauza unică și adevărată! Doar așa „noi vedem decât pe Dumnezeu în mod imediat și direct!”
Să-L rugăm, să rămână pururea cu noi!
Calinic Argeșeanul
