Pentru cine nu știe, Descartes s-a născut în localitatea La Haye en Touraine, în anul 1596, făcându-și studiile la așezământul din La Fleche, colegiu pentru fii de nobili, în care iezuiții predau o filosofie aristotelică scolastică. Descartes, însă, dorea să învețe din „marea carte a lumii”.
Se angajează voluntar în războiul de 30 de ani, sub comanda lui Mauriciu de Nassau. Fiind într-un cantonament din Germania, Descartes, într-o noapte face planul viitoarei lui filosofii. Aceasta constă dintr-o metodă nouă pentru a-și perfecționa spiritul și pentru a găsi adevărul în științe. Din cauza răutăților și a greutăților, Descartes renunță la cariera militară. Se întoarce la Paris, prin Polonia, iar de la Paris se duce la Roma, fiind un mare iubitor de călătorii. Întors în Franța, acest spirit căutător, se gândește să-și aleagă o carieră. Cardinalul de Berulle îl sfătuiește pentru filosofie, îndreptându-se spre Olanda, unde a stat 23 de ani, trăind la țară; acolo studiind, meditând, scriind; își instalează un laborator în care își va face cercetările sale de fizică, timp în care a mai făcut câteva drumuri scurte în Franța.
În anul 1637 apare Discursul asupra Metodei, carte despre care se interesează multă lume savantă: el corespunde nevoilor noi intelectuale ale timpului, care este sătul de logica și de știința aristotelică. În anul 1641, apar, întâi în latină Meditațiile Metafizice, care, în curând, apar și în limba franceză, la traducerea căreia a ajutat „eroic” și Descartes.
În Meditațiile Metafizice se găsește concepția metafizică a lui Descartes, precum și concepția sa mecanicistă asupra producerii fenomenelor naturii, ceea ce a dus la acuzația de ateist, fiind în primejdie de a fi exilat. De asemenea, în cartea sa, Principiile Filosofiei, pe lângă un rezumat al întregii doctrine, el explică fenomenele fizice și ține legătura cu toată protipendada oamenilor de știință, iar Regele Franței îi dăruiește o pensiune pe care o refuză, din modestie. Preferă să meargă în Suedia, la Regina Christina, care l-a invitat la Stockholm, unde a fost primit cu multă prețuire, dar nu s-a bucurat prea mult, că după numai șase luni, moare, în urma unei răceli obișnuite.
Lucrările principale elaborate de savantul om de știință sunt:
– 1637: Discurs asupra metodei;
– 1641: Meditația despre filosofia primă;
– 1644: Principiile Filosofiei;
– 1662: De Homine Figuris, în această carte prezintă o perspectivă biologică asupra cauzelor cunoașterii, glanda pineală este legătura dintre văz și acțiunea conștientă.
Am primit de la Domnul Dumnezeu și darul gândirii, un act fenomenal, de o forță uriașă, și dacă gândim, și mai ales gândim bine, putem să fim siguri că existăm, de acolo și celebrele cuvinte rostite de Descartes: Cogito, ergo sum, adică: Cuget, deci exist!
Calinic Argeșeanul
