Este fascinant să citești cărți alese! Să fii în comuniune cu cei care au fost, dar au rămas prezenți în casa și familia noastră. Câte cărți avem, atâția prieteni scriitori avem! Suntem mereu în văzduhul unei Academii personale! Cât de emoționant este atunci când mai vedem și rânduri scrise cu mâna!
Am fost puțină vreme în preajma lui Thomas Hobbes, marele gânditor, filosof și om de știință englez. M-am gândit să vă prezint câteva fraze din opera sa, Leviathan, tipărită în anul 1651: „Mai întâi, oamenii sunt într-o anumită întrecere pentru onoare și demnitate, pe când aceste creaturi nu sunt; printre oameni se ivește din această pricină invidie și ură și în cele din urmă război, ceea ce nu se întâmplă printre celelalte ființe.
În al doilea rând, printre acele ființe bunul comun nu diferă de cel particular; și fiind de la natură înclinate spre bunul lor particular, ele își procură prin aceasta beneficiul comun. Dar omul, a cărui bucurie consistă în a se compara cu alți oameni, nu poate gusta decât ceea ce este eminent.
În al treilea rând, acele ființe, neavând ca omul folosirea rațiunii, nu văd, nici nu gândesc să vadă vreo greșeală în administrarea afacerilor lor comune, în timp ce printre oameni sunt foarte mulți care se cred mai înțelepți și mai în stare să conducă treburile publice mai bine decât ceilalți; și ei se luptă să reformeze și să învioreze unul într-un chip, unul într-alt chip și astfel se ajunge la distrugere și la război civil.
În al patrulea rând, aceste ființe, deși folosesc într-un anumit fel vocea spre a-și face cunoscute una alteia dorințele lor și alte simțăminte, totuși le lipsește acea îndemânare a cuvintelor, prin care unii oameni pot reprezenta ceea ce este bun în aparență răului și rău în aparența bunului și măresc sau micșorează măreția vizibilă a binelui și a răului, nemulțumind oamenii și tulburând pacea după bunul lor plac.
În al cincilea rând, ființele iraționale nu pot distinge între nedreptate și pagubă și prin urmare, atât timp cât sunt în tihnă, ele nu jignesc pe semenele lor, pe când omul este atunci mai tulburător, când este mai tihnit. Atunci îi place să-și arate înțelepciunea, să controleze acțiunile celor care guvernează Statul.
În sfârșit, înțelegerea acestor ființe este naturală, aceea a oamenilor este numai contract, deci artificială. Prin urmare, nu este de mirare, dacă s-ar cere altceva (pe lângă contract) spre a face înțelegerea lor constantă și trainică. Aceasta este o putere comună, ca să-i țină în respect și să dirijeze acțiunile lor spre beneficiul comun!”
Așadar, beneficiul comun, cinstit: pacea între popoarele lumii!
Calinic Argeșeanul