În gândirea filosofului Thomas Hobbes (1588-1679), care a trăit 91 de ani (longeviv, pe vremea aceea când bieții oameni nu trăiau mai mult peste jumătate de sută), a folosit o expresie, care nouă, azi, ni s-ar părea „abracadabrantă”: „omul este o mașină”!
N-am ști ce mașini erau pe vremea vieții lui Thomas Hobbes, deși, mult mai târziu, toate „mașinăriile” au pornit și au plecat din Anglia, insula dintre ape! Se pare, clar, că mașina (în idee) era în capul cel stufos al lui Thomas Hobbes, mai ales că avea și el o gândire silogistică. De exemplu: „Nimic nesubstanțial nu poate exista”, așadar, mintea îl duce la raționamentul că: „Totul în Univers este fizic!” Mai mult, merge mai departe în raționament și spune: „Că o ființă umană este așadar, în întregime fizică” și ajunge la concluzia ultimativă, că: „Omul este o mașină!”
Și dacă e vorba de mașină (n-o fi fost pe vremea lui, camioane, atv-uri și alte biciclete), Thomas Hobbes merge mai departe cu raționamentele sale pline de ceață și lumini, că: „Viața este doar o mișcare a membrelor”. Se vede că făcea dimneața gimnastică, 30 de minute.
Oricum, gândirea lui Thomas Hobbes depășea, nu numai granițele fizice ale Angliei, ci și granițele, oarecum, înțepenite ale gândirii europene (spun astfel, că totul era în primăvara dezvoltării științelor exacte).
După cum citim din opera celebrului gânditor, observăm, cu grijă, că Thomas Hobbes nu era „chinuit” de tehnica fizică, ci mai mult își punea problema sensibilă a sensului conștiinței, o altă „mecanică” ce a preocupat intelectul științific a eruditului filosof și om de îndrăzneață gândire revoluționară.
Desigur, ca s-o fac și eu pe atipicul, voi spune, doar pentru mine, că nu pot să accept ceea ce spunea Thomas Hobbes, că: „În afara simțurilor și a gândurilor și a succesiunii acestora, mintea omului nu prezintă nicio altă mișcare.”
N-aș crede că Thomas Hobbes, în uluitoarele sale viziuni științifice, să fi fost blocat sau înțepenit, în teoreme, uneori, nedeslușite. Putem spune că savantul englez avea idei mecaniciste, aproape simultan cu doctorul William Harvey, care folosea tehnici empirice pentru a explica funcționarea corpului uman, după cum arată arhiva descoperirilor științifice, din lumea secolului al XVII-lea! Putem spune că această gândire revoluționară a spus „bazele lumii moderne” (pag. 115).
Așa s-a salvat gândirea științifică prin întunecimea veacurilor!
Calinic Argeșeanul
