Învățatul om de știință, Erasmus din Rotterdam (1466-1536) a fost contemporan și cu Sfântul Neagoe Vodă Basarab (1482-1521).
În anul 1509, Erasmus din Rotterdam a scris o carte unică am putea spune, având un titlu cu „salt”, adică: Elogiul nebuniei! Ca să scrii o asemenea carte, înseamnă că ai cunoștință de toate defectele populismului fardat, mai ales că nu suntem prea departe de Nebuneala Lumii, din mijlocul căreia nu putem scăpa fără să ieșim cu capul spart.
În perioada când scrie această carte, Europa era în primii ani ai Renașterii, cartea având să joace un rol-cheie în avalanșa care năștea Reforma. Cred că marea capodoperă, Elogiul nebuniei, este o usturătoare satiră inteligentă la adresa corupției și a „ciondănelilor” aprinse și interminabile pe tema doctrinelor religioase ale timpului.
Erasmus din Rotterdam era nemulțumit că „adevăratul crez religios se poate baza doar pe Credință și niciodată pe Rațiune”, el promovând reîntoarcerea la credințele simple ale inimii, prin care creștinii își formează o relație personală cu Domnul Dumnezeu și sfătuiește ca toți să îmbrățișeze ceea ce el consideră adevăratul spirit al Scripturilor – simplitatea – marea virtute care poate fi considerată în vârful Codului bunelor maniere, dar mai ales, adăugându-se, pe lângă simplitatea înțeleaptă și starea candidă și mai ales smerenia.
Toate aceste atribute sau mai bine zis – virtuți duhovnicești, sunt trăsături umane fundamentale care pot asigura o viață mai aproape de scopurile ei supreme, recunoștință către Domnul Dumnezeu, Care, așa cum știm, ne veghează întru absolută trezvie!
Calinic Argeșeanul