Problema cea mai spinoasă era proiectul de introducere a logosului grecesc în universul lingvistic latin.
Istoria Romei nu duce lipsă de mărturii și exemple ilustre, dar în toată antichitatea, filosofia a rămas aproape în întregime scrisă în limba greacă, cu foarte puține excepții: operele lui Cicero (106-43 î.e.n.), Varro (116-27 î.e.n.) și Lucrețius (94-50 î.Hr.) sunt, desigur, cele mai importante exemple. Aceștia au fost contemporani în epoca lui Cezar, când valorile romane, devotamentul față de patrie și abnegație de sine, au fost, după cum s-a văzut, iremediabil slăbite. Astfel, romanii s-au îndreptat cu mai mult interes către moștenirea filosofică greacă – în special epicureismul și stoicismul – pentru a se căuta răspunsurile la îndoielile lor și instrumente pentru a se înțelege, ceea ce se întâmplă.
Deci, Cicero, Lucrețius și Varro, cei trei, așa-ziși, giganți, s-au dovedit în cele din urmă modești, ținând cont de transformările cu care s-a confruntat filosofia greacă în secolele al II-lea și al III-lea, după Hristos, cele două învățături elenistice ale epicurienilor și stoicilor au fost îndepărtate și înlocuite de o interpretare convergentă a platonismului și aristotelismului, care îl considera pe Platon drept autoritatea incontestabilă și recurgea la Aristotel pentru acele subiecte care nu erau analizate de primul.
Strașnicul filosof și cărturar Boethius, acum avea, deja, obiective clare, iar numeroasele traduceri, împreună cu ample comentarii, sunt prima piesă a vastului său proiect cultural și filosofic: proiectul (programul) lui Boethius, de fapt, reia un ideal cultural și pedagogic, tipic Antichității târzii, adică o cultură enciclopedică, întemeiată pe arte și pusă în slujba filosofiei. În comentariul său la De Interpretatione a lui Aristotel, Boethius își exprimă în mod clar intenția:
„De a traduce lucrările lui Aristotel în limba Romei, pentru a face cunoscut în mod ordonat și pentru a ilustra cu comentarii, tot ceea ce Aristotel scrisese despre dificila artă a Logicii, despre complicatul subiect al experienței morale și despre înțelegerea adevărurilor fizice, va traduce și comenta Dialogurile lui Platon, dovedind că nu există contradicție totală și că sunt în concordanță în cele mai mari chestiuni filosofice.”
Filosoful Boethius a rămas pentru posteritate un genial ostenitor!
Calinic Argeșeanul
