Filosoful Aurelius Augustinus, continuă dialogul lămuritor: „Căci ar fi un lucru zadarnic să vă poftesc la o mâncare, pe care nu aveți poftă să o luați sau față de care unul simte chiar silă. Să dorim, deci, ca să cereți mai mult această hrană, decât pe aceea a corpului.
Dar aceasta va fi cazul, dacă, sufletele voastre sunt sănătoase, căci bolnavii – după cum o putem vedea și la bolile trupului, refuză mâncările care li se oferă și le scuipă afară…Eu reluai, deci, în acești termeni: Noi vrem să fim fericiți! Cuvântul abia exprimat, toți aprobă, unanim. Considerați fericit, întrebai eu, acela care nu are ceea ce vrea? Ei o negară. Cum? Este fericit atunci cel care are ceea ce dorește? Mama mea (Monica) răspunse la aceasta: Dacă el dorește binele și dacă-l are, este fericit, dacă el, din contră, dorește lucruri rele, el este, chiar dacă le are, nefericit. Atunci, spusei eu surâzând și cu bucurie: Mamă, tu ai atins culmea însăși a filosofiei; căci îți lipsesc desigur numai cuvintele ca să te poți exprima tot atât de clar despre aceasta ca Tublius (Cicero) ale cărui cuvinte scrise în Hortensius pentru lauda și apărarea filosofiei, sunt acestea: „Nu filosofii, dar aceia care sunt capabili să discute, afirmă că sunt fericiți toți aceia care trăiesc așa după cum o vreau. Aceasta este însă fals, căci a voi ceea ce nu se cuvine, este cea mai adâncă nenorocire. Este o nenorocire mai mică să nu obții ceea ce vrei, decât să vrei și să obții ceea ce nu se cuvine. Căci pervertirea voinței aduce mai mult rău omului, decât soarta care ne aduce binele.
Licențius spuse atunci: Tu trebuie să ne spui ce trebuie să vrea fiecare ca să fie fericit și ce lucru trebuie el să dorească? Invită-mă, spusei eu, dacă vrei, la aniversarea nașterii tale; voi face atunci tot ce mă vei ruga, fii însă astăzi, oaspetele meu și nu cere o hrană care nu este pregătită. În timp ce el se scuză, eu spusei: Suntem deci de acord că nimeni nu poate să fie fericit, dacă nu are ceea ce vrea, dar și că nu toți din cei care au tot ce vor, sunt fericiți…Cum se întâmplă acum cu aceasta? întrebai eu. Consimțiți voi că oricine nu este fericit, este nenorocit? Despre aceasta nu se îndoi nimeni. Oricine, deci, urmai eu, care nu are ceea ce vrea este nenorocit. Toți aprobară! Ce trebuie să-și procure omul, întrebai eu mai departe, ca să fie fericit? El trebuie să-și procure ceea ce poți avea de câte ori o dorești. Este evident, spuseră ei!”
A avea pacea și sfințenia în viață este adevărata fericire!
Calinic Argeșeanul
