Cu răbdare, uitați-vă în oglindă! Vă găsiți frumoși? Lăudați pe Domnul Dumnezeu, Frumusețea Însăși!
Încă ceva de la filosoful Plotin: „Și dacă, trecând de la ocupațiile frumoase, la discursurile frumoase, vrem să vedem și aici, cauza acestei frumuseți în simetrie, cum vom vorbi de simetrie în ocupațiile frumoase, în legiuiri, în ceea ce cunoaștem sau în științe?
Teoremele sunt simetrice unele altora; ce înseamnă aceasta? Că ele se acordă? Dar este un acord și o concordanță între părerile celui rău. Această părere, ca temperanța este o prostie, este în acord și concordanță de la o părere la cealaltă. Iată însă virtutea care este o frumusețe a sufletului și o frumusețe mult mai reală decât toate despre care vorbeam adineaori: în ce sens are ea părți asimetrice? Nu există părți asimetrice, în felul în care mărimile sau numerele sunt simetrice, oricât de adevărat ar fi că sufletul conține o multiplicitate de părți. Căci, în ce raport se fac combinările sau amestecul părților sufletului și al teoremelor științifice? Și inteligența care este aparte, în ce va consista frumusețea ei?
Să reluăm, deci, și să spunem mai întâi ce este frumusețea prin corpuri. Este o calitate care devine sensibilă la prima impresie, sufletul se pronunță asupra ei cu inteligență; el o recunoaște, o primește și, într-un oarecare fel, se adaptează ei. Afirmăm, deci, că sufletul fiind ceea ce este, este aproape de esența reală, care îi e superioară, se complace în privirea ființelor de același fel cu el, le raportează la el; își aduce aminte de el însuși și de ceea ce îi aparține. Ce asemănare este între frumusețile de acolo și cele de aici? Dacă este o asemănare, să fie într-adevăr, asemănătoare. Dar cum sunt ele și unele și altele frumuseți? Este, spunem noi, fiindcă participă la o idee. Căci orice lucru lipsit de formă și destinat a primi o formă sau o idee rămâne urât și e străin rațiunii divine, atâta timp, cât el nu este părtaș unei idei sau unei forme.
Deci, ideea se apropie, și ea pune în ordine, combinându-le, părțile multiple din care o ființă este făcută; ea le reduce la un tot convergent și creează unitatea, punându-le de acord între ele. Frumusețe rezidă deci în această ființă când ea este adusă la unitate – și ea se dă tuturor părților și întregului. Dar când ea apare într-o ființă una și omogenă, ea dă aceeași frumusețe ansamblului… Astfel, frumusețea trupului derivă din participarea sa la natura divină!”
Că noi suntem din gândirea lui Dumnezeu!
Calinic Argeșeanul
