Continuăm din opera „Către mine însumi”, de filosoful Marc Aureliu:
„Folosința să spună Prilejului: „Tocmai pe tine te căutam căci totdeauna prezentul îmi oferă materie pentru realizarea unei destoinicii inteligente și de utilitate publică și trebuie să-mi dea îndemnul de a-mi împlini îndatoririle mele față de Dumnezeu și față de oameni”. Căci orice întâmpin stă în legătura cea mai strânsă cu Dumnezeu sau cu omul, și prin urmare nu este ceva nemaipomenit sau greu de rezolvat, ci dimpotrivă fenomene cunoscute și ușoare” (VII, 68).
Fiecare ființă naturală este mulțumită, când merge bine pe calea sa; dar o ființă înzestrată cu rațiune merge bine, când ea nu primește în șirul ideilor sale niciun neadevăr sau vreo incertitudine, când își îndreptează pornirile sale numai spre fapte de folos public, când își cârmuiește înclinațiunile și aversiunile sale numai spre lucrurile ce depind de noi, și dacă primește cu voie bună orice întâmpină din partea soartei ce i-a hărăzit-o natura (Dumnezeu).
Căci ea (ființa naturală) nu este decât o parte din natură precum și frunza nu este decât o parte a unei naturi lipsite de sentimente, neînzestrate cu rațiune, supusă obstacolelor, pe când natura omenească, este o parte a unei naturi, ce învinge toate obstacolele, unei naturi înzestrate cu rațiune și dreptate, întrucât ea îngăduie fiecărei ființe în măsura valorii sale, să ia o parte egală din durata materiei, forță, activitate, și din evenimente. În scopul acesta nu compara calitățile izolate ale indivizilor unele cu altele, ci caută de vezi dacă însușirile unuia, în întregul lor, sunt deopotrivă cu însușirile altei persoane, în totalitatea lor” (VII, 7).
Chiar dacă traducerea savantului Ștefan Bezdechi este aparte, ea respectă, cu deosebită strictețe textul latin, în care a scris filosoful Împărat Roman, Marc Aureliu!
Calinic Argeșeanul
