Să mai facem un efort și să citim și cele ce urmează, din aceeași lucrare minunată a filosofului Marc Aureliu: Către mine însumi!
„Fii ca o stâncă, de care valurile se sfarmă într-una: ea stă neclintită și domolește furia valurilor ce spumegă în jurul ei. „Nenorocitul de mine”, zice oarecine, „că tocmai eu a trebuit să pățesc asta!” Nu așa! Ci spune-ți: „Ce fericit sunt că, cu toată năpasta aceasta, rămân senin, nici încovoiat de către prezent și nici neliniștit din cauza viitorului! Același lucru s-ar fi putut întâmpla oricui altuia, ca și mie, însă nu oricine ar fi fost în stare să-l îndure fără mâhnire. Acum de ce ar fi năpasta aceea o nenorocire mai degrabă decât atitudinea aceasta o fericire? Se poate oare numi în principiu o nenorocire, evenimentul care nu lasă neîmplinit scopul final al naturii omului, ori ți se pare că contrazic natura omului aceia ce nu este contra voinței naturii sale? Dar ce este voința aceasta? O cunoști! Oare năpăștile ce întâmpini te împiedică să fii drept, mărinimos, chibzuit, cuminte, prevăzător, în judecată, fără vicleșug, măsurat, liber, toate însușiri, a căror posesiune alcătuiește caracteristica naturii omenești? Adu-ți aminte, așadar, în orice prilej, ce ar putea să-ți pricinuiască mâhnire, să-ți cauți refugiul în adevărul aceasta: pățania aceasta nu este o nenorocire, ci din contră un bine, dacă o suporți cu nobil curaj!
Nu te dezgusta, nu lăsa să-ți scadă felul și curajul, dacă nu reușești pe deplin să împlinești toate aspectele tale, conform principiilor adevărate; dimpotrivă, dacă n-ai reușit în ceva, începe din nou, și fii mulțumit dacă cele mai multe fapte al tale sunt în acord cu natura omenească și păstrează-ți interesul față de hotărârile pe care le reiei. Revino la filosofie nu ca la un dascăl uricios, ci precum recurg bolnavii de ochi la burete sau ou, sau precum altul, la plasture sau la duș de apă. Căci atunci nu vei face paradă din aceea că te supui rațiunii, ba chiar te vei lipsi de aceasta plin de încredere. Ai în vedere odată, că filosofia cere numai același lucru ca și natura ta. Ce, tu năzuiai la altceva, ceva contra naturii?… această destoinicie de a cunoaște și de a ști să-ți realizezi în toate prilejurile, fără neplăceri și în chip fericit, proiectele tale?” ( Către mine însumi IV, 49 și V, 9)
Gândirea filosofului Împărat Roman și astăzi este de o surprinzătoare actualitate, iar Antologia Filosofică, editura Casa Școalelor, 1943, este o carte „capodoperă”!
Calinic Argeșeanul
