Același om de cultură, Ștefan Bezdechi, continuă cu traducerea din opera filosofului, Marc Aureliu: Către mine însumi!
„Lumea se duce în vacanță la țară, la mare, la munte, și tu însuți ai obiceiul să dorești cu aprindere așa ceva. Toate acestea se datoresc neștiinței și slăbiciunei, deoarece îți este la îndemână să te retragi, în orice oră îți place, în tine însuți. Nu este pentru om refugiu mai tihnit și mai liniștit, ca sufletul său propriu, mai ales când el are în sine însuși însușiri, a căror privire îi procură pe loc o liniște desăvârșită, și calmul acesta, după părerea mea, nu este altceva decât armonie sufletească. Ține cât mai adeseori asemenea ședințe liniștite de reculegere interioară și înnoiește-te atunci pe tine. Și de ai avea atunci în fața ta principiile acelea scurte și simple, ce vor fi de ajuns să-ți însenineze sufletul, și să te facă în stare, să suporți cu răbdare lumea, la care te reîntorci!
Căci împotriva cărui lucru să fii răuvoitor? Contra răutăților oamenilor? Dar amintește-ți de principiul, că ființele s-au născut unele pentru altele, că răbdarea este o parte a dreptății, că oamenii păcătuiesc nu dinadins, și, în fine, că multor oameni nu le-a adus niciun folos faptul de a fi trăit în dușmănie, bănuieli, în ceartă și ură; ei au murit și s-au făcut cenușă.
Așadar, încetează să-ți mai faci griji. Ori poate ești nemulțumit cu viața ce ți s-a dat în urma orânduirii Universului? Atunci adu-ți aminte de alternativa aceasta: ori ne cârmuiește o providență, ori totul nu este decât o ciocnire de atomi, sau adu-ți aminte de dovezile că lumea aceasta se aseamănă cu un oraș. Ori te supără accidentele corpului? Ei bine, ai curaj, și nu uita că spiritul cugetător, dacă s-a recules și după ce a devenit conștient de puterea sa proprie, nu mai poate fi împiedicat de către nicio poftă slabă ori aspră a sensibilității noastre, și ia aminte la toate celelalte doctrine, ce ai auzit relativ la durere și plăcere pe care ți le-ai însușit ca adevărate. Ori poate te mână încoace și încolo, setea de gloria deșartă? Dar ține seama cât de repede se cufundă toate în groapa uitării, ce abis infinit de timp a fost înainte și mai vine după tine, cât de nevrednice sunt laudele altora, cât de schimbători și nestatornici sunt aceia care te aprobă, și cât de îngust este cercul, în care se închide gloria ta? Pământul întreg nu este decât un punct în Univers, și ce colțișor mic pe el reprezintă locuința ta! Și aici, câți sunt aceia care vor slăvi, și de ce fel sunt? Hotărăște-te deci, în cele din urmă să te retragi în ogorașul acela mic, care ești tu însuți și mai înainte de orice nu te risipi și nu te opinti, ci rămâi liber și privește toate lucrurile cu ochiul neînfricoșat, ca om, cetățean, ca ființă muritoare… Ține minte fără întrerupere: lumea este prefacere, viața închipuire” (Către mine însumi IV, 3).
Calinic Argeșeanul
