„Libertate și sclavie – două nume: unul înseamnă virtute, altul vițiu. Dar amândouă răsar din voință, fără de care nu există nici una, nici alta. Sufletul însă este mai mare și peste corp și peste lumea materială, lipsită de voință. Nimeni nu este deci, sclav, atâta timp cât voința lui e liberă!
Fericirea ta este darul voinței tale!
Întreabă-te singur: vreau să fiu bogat sau fericit: Dacă zici „bogat”, aceasta nu-i mare lucru și nici nu depinde numai de tine, iar dacă zici fericit, acesta este și lucru mare și stă numai în puterea ta. Pentru că averea este darul trecător al împrejurărilor, iar fericirea este darul voinței tale.
Nu te ridica împotriva mersului lumii!
Toate aleargă în vârtejul universal: și Pământul și marea, și soarele și stelele, și plantele, și animalele. De aici rezultă pentru trupul nostru și sănătatea și boala și tinerețea și bătrânețea și toate nesfârșitele schimbări ce-l așteaptă la tot pasul. Cuminte este dar ca singurul lucru care stă în puterea noastră, mintea, să nu o ridicăm răzvrătită în contra Universului. Căci este mai sigur, mai demn și mai bine să-ți îndrepți cârma în direcția curentului cosmic, decât să vâslești în sens contrar – ceea ce este o nebunie și nu poate duce decât în zbucium deșert, urmat de durere și amărăciune.”
Linia despărțitoare între sfera noastră și sfera lumii exterioare. Din lucrurile lumii, Domnul Dumnezeu a pus o parte în puterea noastră, iar alta nu. În puterea noastră, El a dat tot ce a avut mai înalt și mai sublim, ca un Fericit Etern ce este, Ideea! Și unde ea are locul întâi, acolo este libertatea, fericirea, seninătatea și stabilitatea, urmate apoi de dreptate, legalitate, cumpătare și toate virtuțile. Restul nu mai este în puterea noastră. Și de aceea supunându-ne Domnului Dumnezeu și având în vedere această linie despărțitoare, să ne îndreptăm sforțările spre acelea care dau în sfera putinței noastre, lăsând pe cele de dincolo de dânsa, în voia mersului universal și orice va cere El de la noi, copiii sau Patria, sau corpul nostru, sau orice ar fi, să i le dăm bucuroși, cum se aude în cererea de la Sfânta Liturghie: „Și toată viața noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm!”
Calinic Argeșeanul
