Acum, din mila Domnului Dumnezeu vom scrie câte ceva despre filosoful Zenon din Kition (332-265 î. Hr.). Se știe că, după moartea lui Aristotel au apărut două școli principale asupra gândirii filosofice: Etica hedonistă, lipsită de zei a lui Epicur, care era în scădere ca popularitate și curentul stoic, mult mai solid și popular al lui Zenon din Kition.
Filosoful Zenon a studiat cu un discipol al lui Diogene din Sinope, cinicul, fiind remarcabilă observația că nu avea prea multă răbdare cu abordările speculative ale metafizicii, ajungând să creadă că Universul este guvernat de legi naturale impuse de un Legislativ Suprem!
Omul, ca și acum, este considerat complet neputincios, trebuie o schimbare în sine și să accepte cruzimea și nedreptatea, care i se întâmplă pe parcursul vieții.
Filosoful Zenon susține că omul a fost înzestrat cu un suflet rațional, prin care să-și manifeste liberul arbitru, despre care se povestește și acum, deci, de mii de ani!
Ca să fie clar, nici azi, nimeni nu este obligat să ducă o viață aleasă „bună”, fiind la latitudinea fiecăruia să lase la voia liberă, să accepte sau nu, durerea-plăcerea, sărăcia-bogăția, ducând o viață în armonie cu natura în toate aspectele sale, bune sau rele, și că va încerca să trăiască în văzduhul Legiuitorului Suprem, înțelegându-se lucrarea Domnului Dumnezeu!
Se știe, de asemenea, că stoicismul a fost dezvoltat cu succes în Grecia elenistică, atrăgând mai mulți adepți din Imperiul Roman, atunci aflându-se în majoră expansiune, înflorind drept bază a Eticii, în interes personal, cât și în societatea de atunci.
Astfel, înțelegem cu mai multă bucurie, de ce, filosoful Zenon din Kition a lăsat și unele cugetări ca aceasta: „Fericirea este o curgere frumoasă a vieții!”
După cum se știe, abordarea aceasta, în secolul VI, era noastră, stoicismul a fost înlocuit de noua învățătură, Creștinismul, care a început să înflorească sub puterea dumnezeiască a Duhului Sfânt!
Calinic Argeșeanul
