Skip to main content


Bucuria mea cea mai mare, dintotdeauna, de când mă știu pe lumea aceasta, a fost de a citi mereu și la întâmplare, orice carte îmi venea la îndemână și nu doar pe sfert sau pe jumătate, ci cartea întreagă, din copertă în copertă, cu sublinieri, deseori, dar și cu adnotări pe marginea filei sau prin masive copieri, a ceea ce mi se părea mai important.

 

Când cineva și-a aruncat ochii pe cele citite și văzând sublinierile, mi-a atras atenția că nu este potrivit să tot subliniez prin cartea citită, ci, doar așa, când se consideră ceva de reținut, cu grijă faci anumite semne, cu un creion, ca să poți șterge după ce ai citit, că nu-i frumos să te porți cu cartea ca un barbar. Am primit sfatul, dar nu știu cum, fără să vreau, mă trezeam „barbarizând” textul, după vorba și sfatul binevoitorului meu.

Când, din întâmplare, am încăput în biblioteca celui care mă mustra, am zărit pe birou o carte pentru citit. Am deschis-o repede și am văzut că biata carte era atât de „barbarizată”, adică subliniată, de te apuca veselia!

Am citit cartea fundamentală a scriitorului Victor Hugo, Mizerabilii, tipărită în cinci volume (când eram elev la Seminar), în concurs cu alți elevi, pentru că ne lăudam cine citește mai mult și nu doar literatură românească, ci și universală. Am găsit în caietele mele de atunci însemnări ca acestea: „Filosofia nu trebuie să fie o îngrămădire de etaje clădite pe mister, pentru ca s-o poți privi în voie, fără alt rezultat decât acela de a satisface curiozitatea. Filosofia trebuie să fie o energie; silința și știința ei trebuie să fie de a-l face pe om mai bun!” (Mizerabilii, vol. II, pag. 52)

Am întâlnit oameni, mari iubitori de filosofie, unii dând și doctorate în această materie sublimă, pentru că Filosofia este lacomă! Ea nu poate fără această hrană bogată, păstrând cumpătarea, care este necesară ca și respirația celui care filosofează și care este știință, dacă se aplică filosofia  la problemele diverse ale umanității.

Și nu doar cumpătarea, dar și moderația și măsura, sunt ca respirația filosofului prin care se inspiră toți iubitorii de Înțelepciune, Și apoi, pe lângă cumpătare, moderația este și măsura, proporția, colbăiala așezată, în straturi groase pentru adormirea rațiunii, care naște monștrii.

Românul se naște poet și filosof. Este salvat!

Calinic Argeșeanul