Sper să nu se supere binevoitorii cititori ai tabletelor lui Moș Calinic Argeșeanul, care scrie pentru iubitorii de a ști ceva mai mult pe lumea aceasta, frumoasă în felul ei.
Spre exemplu, azi se va servi spre cunoștință, un prânz copios, numit STATUL! Nu statul în picioare și nici statul pe jos sau degeaba!
Când Nicolae Bălcescu amintește despre Statul pe picioarele tale și nu sprijinit pe bâtă, spune că: „Puterea Statului nu stă în armata activă, ci în rezervele naționale”, așa cum citim în Puterea armată și arta militară de la Întemeierea principatului Valahia până acum, Opere, vol. I, pag. VI. Vorbește de rezervele naționale, puterea de pe frontul sigur. Când filosoful Aristotel, scrie în opera sa: Despre Republica ideală, că „nu trebuie să se creadă fericit un Stat, nici destoinic un legiuitor, care s-au gândit numai la lucrările primejdioase ale cuceririi”, ne gândim la pofta nebună a popoarelor migratoare din Istoria oamenirii!
Să ne reamintim cum gândea Seneca, în scrierile sale, Despre îndatoriri: „Fără conducere, o casă, un oraș, o națiune, neamul omenesc, lumea întreagă, nu pot dăinui!” El continuă cu o întrebare: „Cât prețuiește acel Stat, din care sunt alungați oamenii de treabă și înțelepții?” (apud. Tusculanae disputationes, 5.109).
Mihai Eminescu, definește: „Un Stat e ca și omul…are atâta libertate și egalitate, pe câtă avere are. Iar cel sărac e întotdeauna sclav și inegal cu cel ce stă deasupra lui”. Tocmai, România este ca un stup de albine! Are toate bogățiile lumii, și cu toate astea, deși mulți se înfruptă din ele, mai pe știute și neștiute, stăm și cerșim bunăvoința celor care au fost mai iuți de mână și la minte.
Ce spune Ion Ghica, în Schițe politice, Revistă nouă, 15 iunie – 15 iulie 1892? „Statele cele mici și slabe își păstrează independența lor prin patriotismul și prin înțelepciunea oamenilor politici ce posedă și prin interesul ce oferă celorlalte state”.
Dacă s-ar aduna aurul și argintul, precum și alte bogății jefuite de la noi, în mii de ani, cu greu le-am putea calcula valoarea!
Minune mare, cu Neamul acesta Românesc și cu bogățiile lui mereu înviorâtoare! Săraca Țară bogată! Și de parale, împrumutată!
Calinic Argeșeanul
