Skip to main content


Câtă bucurie să ai în ce te sprijini! Iată cum George Barițiu scrie, plin de năduf: „…vrăjmașii limbii românești sunt totodată vrăjmași ai culturii și ai progresului națiunii românești!”

 

Asta-i oala în care se uită românul nostru ardelean, plin de obidă, văzând cum atâția au călcat în picioare drepturile românilor în decursul istoriei. Dar iată și capacul pe oala românului, pus de Bela Bartok, celebrul compozitor maghiar (1881-1945), iubitor al tezaurului românesc, care a spus: „Socot drept un scop al vieții mele să continui și să isprăvesc studierea muzicii poporului român!” Cât de mângâietor și dinamic sună o astfel de mărturie în istorie! Iar Simeon Bărnuțiu, în discursul rostit la Blaj, 14 mai 1847, despre „Raporturile românilor cu ungurii și principiile libertății naționale”, spune: „…cultura fiecărui popor astăzi e măsura fericirii și securității lui doară mai mult decât au fost oarecând!”, și mai departe, continuă: „Fără arte, științe, popoarele sunt ca niște arbori fulgerați și uscați, fără viață și frumusețe!” Cât de profetic scrie George Călinescu (Scrieri despre artă): „Fiecare națiune de pe lume e îndreptățită să spere că va fi sortită să exprime de la locul ei terestru adevărurile universale.”

Și încă una, care să meargă la inimă: „Nu trebuie uitat că felul de a trăi și gândi al poporului român a constituit și va constitui întotdeauna temelia dezvoltării culturii cu adevărat înaintate.”

N-am putea să nu reamintim de felul cum gândește în istorie, celebrul savant, Nicolae Iorga: „Cultura poporului fără cărți pentru dânsul nu se poate. Și fără cultura poporului, orice alcătuire economică, orice formă politică n-are nicio valoare!”

Ce să facă omul de știință? „Omul de știință trebuie să gândească la tot ce face glorie patriei sale. În orice mare savant veți găsi un mare patriot”, scrie savantul medic, L. Pasteur.

Vom încheia cu o chemare: „Cărți, cărți pentru popor! Acela e suflet mare care cere lumină. Acolo stau genii ascunse, gata să izbucnească asemenea izvorului, care așteaptă în stânca uscată lovitura de toiag a lui Moise. Acolo-i puterea și viitorul nostru”, scrie Alexandru Vlahuță, principe al culturii!

Calinic Argeșeanul