Ca să fii cârmuitorul unui popor, înseamnă că, imediat, trebuie să te gândești că ești alesul lui Dumnezeu, Care îți dă în grijă, pe o perioadă, națiunea și să veghezi la viața și lucrarea ei!
A fi conducător de popor nu-i ușor și nici prea greu, când, din dragoste și înțelepciune, încerci să rezolvi multitudinea de cerințe.
Simion Bărnuțiu, liderul pașoptist, în discursul din Catedrala de la Blaj, în 1848, a afirmat: „…după mintea sănătoasă, dregătorii sunt pentru popor!”, și scriitorul Corneille, subliniază că: „Ești tare când în luptă te sprijină poporul!” Un popor educat și mult civilizat, totdeauna găsește resorturile de salvare din orice situație.
Iată ce scrie Eminescu în Geniul pustiu, proză literară: „Când națiunea e în întuneric, ea doarme în adâncimile geniului și a puterilor sale neștiute și tace, iar când libertatea, civilizațiunea plutesc asupră-i – oamenii superiori se ridică spre a-l reflecta în frunțile lor și a-l arunca apoi în raze lungi adâncimilor poporului – astfel în sânul mării întregi se face o zi senină, ce răsfrânge în adâncimile ei cerul!”
Iar, în Ziarul Timpul, la 28 martie 1882, Mihai Eminescu, reamintește pentru cei care conduc destine omenești: „Nu acel om politic va fi însemnat care va inventa și combina sisteme nouă, ci acela care va rezuma și va pune în serviciul unei mari idei organice înclinările, trebuințele și aspirațiile preexistente ale poporului său! Și dacă așa v-a dăruit Domnul Dumnezeu, ca să conduceți oameni, atunci trebuie ca poporul să vadă în conducătorul lor un om sigur și de omenie.”
În „Secretele oamenilor mari”, savantul Simion Mehedinți, pe de-a dreptul zice: „Om mare nu poate fi decât acela care pe lângă puterea de creație mai are și destulă omenie, pentru ca viața sa să rămână pildă urmașilor.”
Se va învăța mai greu și se va realiza și mai greu, acea stare, ca poporul să ia parte la puterea omenească, posibilă, cu inima și sufletul. Dacă se eludează această comuniune în solidaritate civică, puterea este socotită, ca un fel de paradă.
Da! Și acum cuvântul filosofului celebru Platon: „Se cuvine, ca acela care-i în fruntea celor mai mari (vorbea de Republica lui), să aibă și înțelepciunea cea mai mare!”
Greu lucru să fii conducător de popor!
Un conducător de popor are prieten pe Domnul Dumnezeu!
Calinic Argeșeanul
