Primul lucru pe care trebuie să-l știm și să-l rostim este că: „Toți oamenii sunt egali și frați, nu există sclavi și nici stăpâni, decât Stăpânul Suprem, Domnul Dumnezeu, Care ne-a zidit într-o libertate absolută”.
Îndemnurile înțelepților, de ieri și de azi, ne îndeamnă la o lucrare specială, pe termen lung: „Să semănăm ghinda care va deveni pădure!/ Să semănăm dreptul, să fie fericire, glorie și lumină/ Să semănăm omul, și el să devină popor, Patrie!”
Când ne gândim la liantul care unește națiunile, suntem în domeniul care înalță menirea omului la apogeul desăvârșirii.
În gândire și apoi în inimă, stau statornic, neclintite, dorul de fraternitate, de unire frățească, pentru că noi toți, suntem frați, cum glăsuiește Duhul Sfânt, prin rostirea Prorocului David: „Iată acum, ce este bine și ce este frumos, decât a locui frații împreună…că unde este unire, acolo a poruncit Domnul binecuvântarea și viață până în veac” (Psalmul 132, 1-3).
Trebuie să învățăm că ceea ce va salva națiunile va fi unitatea, și să fim uniți, pentru a fi puternici! Să fim uniți pentru a fi fericiți! Unitatea este viața unui popor și unirea înseamnă reînviere, iar a se uni, înseamnă a se naște din nou, așa cum s-a întâmplat (cu voia Domnului Dumnezeu!), ca provinciile românești: Basarabia, Herța și Bucovina, Ardealul în întregime, Banatul și Dobrogea, să se unească pentru totdeauna cu frații lor, dintr-un neam binecuvântat de Domnul Dumnezeu.
Sperăm că va veni vremea, când națiunile Pământului, își vor da mâna și se vor îmbrățișa, în numele iubirii Domnului nostru Iisus Hristos, ajungându-se la rugăciunea pe care a făcut-o Domnul Slavei: „Ca toți să fie una”, aici, în frumusețea lumii văzute, pe care să n-o distrugem prin războaie și ca toți să fim împreună, în frumusețea lumii nevăzute, în care ne așteaptă Domnul Dumnezeu cu brațele deschise, pline de bucurie și binecuvântare!
Calinic Argeșeanul
