Îmi aduc aminte, că mătușa mamei, Varvara lui Avram, avea un râs așa de zgomotos, de fugeau și găinile din curte, iar câinii se puneau pe schelălăială.
După cum se știe, râsul se naște instantaneu, ca o molimă de care omul cu greu se ferește, pentru că a face să râzi, înseamnă a face să uiți.
Cât de mult folos mi-a adus, în vremea când am fost internat prin spitalele noastre românești, pentru operația pe inimă, starea de veselie produsă de părintele Scurtu Dumitru Codruț, cu poruncă de la Arhiepiscopul Varsanufie, de a mă consola în spaimele mele, de dinainte de operație!
A fost o bucurie mare, sănătoasă, optimistă, ca și sfaturile savantului chirurg Costache Victor, care, în fiecare seară, venea în salon și mă încuraja, cu un zâmbet tămăduitor de temerile firești, cu privire la operație. Pot să spun și eu că, râsul este la fel de nobil ca și știința, iar veselia este nimicitoare de spaime, ajutând la succesul operației.
Negreșit, râsul și veselia sunt o forță înaripată, care ne susțin atunci când suntem pe punctul de a ne prăbuși.
Așadar, râsul, veselia, voia bună, sunt ca o lumină de candelă întru priveghere adâncă, dacă ne umplu sufletul de nădejde și curaj de a birui greutățile vieții de zi cu zi.
Am auzit un mucalit zicând: Îmi place râsul, dar nu râsul ironic sau sarcastic, ci râsul sincer ce inimile deschide și chiar filososul se bucură, când amestecă bunătatea cu veselia.
Oricum, se spune că cel mai vesel popor din lume este cel spaniol, dar este și sprinten și dansator din naștere, iar poporul cel mai sobru ar fi cel englez. Eu am văzut popoare vesele și pline de umor și bunătate.
Ar trebui să ne veselim, toate popoarele și să ne ajutăm, unii pe alții, să putem răzbi în viață.
Fiți voioși! Sus inima veselă!
Calinic Argeșeanul
