Când Domnul Dumnezeu a împărțit pe seama neamurilor, bruma de pământ, așternut picioarelor Sale, noi, Neamul Românesc, am cam întârziat la năvala mare a celorlalți, de a pune mâna pe bucata de țărână, care este mai bună.
Bătându-i soarele în cap, de aceea suntem cei mai luminați din lume, s-au sculat, au văzut că au rămas singuri, și atunci, fugă mare către Stăpânul Lumii. Luând cu asalt porțile Raiului, Dumnezeu întreabă pe Petru:
– Petre, cine sunt îndrăzneții aceia?
– Românii, Doamne!
– Și ce vor Românii?
– Au rămas fără Țară. Au fost obosiți, și-au dormit mai multișor. Nu mai avem nicio palmă de pământ, a fost totul drămuit și împărțit!
– Chiar nu a mai rămas nimic?
– Mai este un loc, Doamne, dar nu-l putem da. E locul de promenadă al Dumnezeirii Tale!
– Dă-l Românilor, că-s tare harnici și oameni de omenie!
De aceea se mai numește România, Țara Maicii Domnului, cu cel mai echilibrat și frumos relief din lume. Și acum, nu mă mir de cartea lui Miron Scorobete, prefațată de Mitropolitul, poet și scriitor, Bartolomeu Anania, care a scris despre cartea surpriză: Dacia Edenică!
În această lucrare, autorul demonstrează că primul om creat în Istoria lumii (Adam) a fost în Dacia Edenică, Țara Maicii Domnului, a lui Dumnezeu și a noastră, a Românilor.
De aceea, în Istorie, s-au dat asalturi de năvălire asupra Daciei Felix – România, pentru că fiind Edenul biblic, toată lumea vrea să vină acasă, la obârșie!
Nu este fantastic? Am scuzat și barbaria altora împotriva noastră!
Calinic Argeșeanul
