Când am fost operat pe inimă, în anul 2016, medicul chirurg Costache Victor, un înger al lui Dumnezeu, cu echipa sa, a oprit inima din mersul ei normal, de la începutul viețuirii pe acest pământ.
Era cu adevărat riscant! Era posibil ca inima să nu mai pornească niciodată, deși eu așteptam acest lucru, după restaurarea inimii, mi s-a spus că inima și-a început lucrarea sa obișnuită. Mare bucurie pe echipa medicală, dar mare scandal pe capul meu, că nu mai puteam să vorbesc, să rostesc niciun cuvânt, decât acel strigăt disperat: Vindecă, Părinte!
Așa am înțeles pe scriitorul Victor Hugo, un alt Victor al Franței, unde Victor Costache se specializase în arta cea mare a salvării inimii oamenilor: „uneori, inima-i rece, deși privirile sunt înflăcărate”, deși, Omul, acest învingător al destinului este veșnicul învins al inimii sale, adică, inima, acest miracol viu, nu te lasă în voia ta, și ca să poți vedea, în adevăr, aprindeți-vă inima! Când inima este înflăcărată, ea poate înțelege viața cea nouă, o luare de la capăt, pentru că inima este o fereastră sfântă prin care se uită Domnul Dumnezeu, înlăuntrul nostru.
Când citești, afli că inima omenească este ceea ce există mai firav și în același timp cel mai rezistent pe lume. Ea luptă, tot „bate” mereu, ca să trăiască, are viața ei, ș-apoi luptă să trăiască și cel care o poartă. Există doi harnici, cu conștiința de sine. Inima ta și tu cel care o porți pe cărările vieții. Și după o vreme, auzi: inima a încetat să mai „bată” drumurile vieții, vorba cea din urmă, care te face să zici: Asta-i viața! Atâta a fost! Fiecare avem inima ca o carte cu paginile scrise și cea mai mare forță este o inimă curată, precum Iisus a rostit: „Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8) și că nu putem pune inimii zăvor, sau nu o putem zdrobi cu neglijența noastră!
Să avem grijă de inimă! Înainte de toate, lui Dumnezeu să o închinăm, și Lui să o dăruim, apoi familiei și ce mai rămâne, pentru tine însuți!
Să ne rugăm mereu: Inimă curată zidește-mi, Doamne Dumnezeule, și mă apără!
Calinic Argeșeanul
