Veți glumi pe seama vorbelor noastre, dacă vă spunem, că noi, cei din munți – din lumina satelor – ne-am trezit făcând Educație Fizică. Eram puși la metanii zilnic. Era o cotă anume. Nu se spune cantitatea.
Odată, am dat 2.000 de metanii cuiva. Imediat le-a împărțit (le-a făcut cadou), fără să facă nici măcar una! Le-a dat la cinci călugărițe ca să facă, doar așa, câte 400 bucăți pentru o scofie, ca să nu zic căciulă. Ingenioasă figura monahală. N-am spus în cât timp pot fi făcute…și în 10 ani!
Deci, metaniile, ar fi o educație fizică monahală!
Să vorbim de mersul pe jos? Cât mai mult și mai lejer! Să nu uităm excursiile, numite și pelerinaje!
Dar coasa? De la 10 ani, primeam o porție bună de cosit! Doamne, ce bucurie să cosești, știind că așteaptă oile, boii, vacile, caii, vițeii, caprele și alte dihănii, să se înfrupte din bunătatea fânului pregătit spre înfulecare.
Cât mai avem putința, să ne bucurăm de un oxigen curat, și să nu uităm că este bine să ieșim în natură. Așa este făcut omul, să se bucure în viață de cele mai lesnicioase posibilități, dar cu tot dinadinsul, să se facă mișcare și iarăși mișcare. Nu întâmplător, Televiziunea Română, și nu numai, îndeamnă cu râvnă multă ca să facem „mișcare”, barem 30 de minute în fiecare zi! Să nu ne lenevim sau mai elegant spus, să ne delăsăm. Delăsarea nu este o virtute! Nu este o stare normală! Uneori, suntem ispitiți să nu mai facem nicio mișcare, de niciun fel, cea mai simplă fiind mergerea pe jos.
Când mergem pe jos, să fim însoțiți, să avem cele necesare, în primul rând apă, apoi haine potrivite, lejere, iar dacă este vreme bună – soare strălucitor – să ne putem însori peste tot ca să primim Vitamina D, atât de necesară organismului nostru.
Să avem o pelerină de ploaie și un acoperământ pentru cap, ca să-l ferim de intemperii. Încălțămintea să fie adecvată! Nici într-un caz, femeile să nu meargă cu pantofi cu toc înalt, că-i plimbarea incomodă, iar dacă trebuie să fugă, este nevoie să scoată imediat pantofii ca să se poată deplasa. Să nu ne plimbăm prin locuri periculoase. În orice loc poate fi o capcană. Iar în pădure, pe Transfăgărășan, să nu se facă plimbări și să nu dorească să se apere de dihănii, începând cu ursul nostru frumos din Carpații României! Nu vă apropiați de ursoaice și să nu încercați să puneți mâna pe ursuleți. Ursul este foarte sprinten, atacă într-o viteză amețitoare. Am pățit-o și eu. Îmi sunt atât de dragi, de parcă m-aș bucura să mă mănânce, dar să nu mă doară!
Vă place nebuneala? Jucați-vă cu ursul! Veți vedea nenorocirea!
Calinic Argeșeanul
