Când eram micuț, tatăl meu mă lua cu el atunci când se dădeau banii pe munca depusă în sectorul socialist. Casierul venea cu traista cu bani (un fel de bancă pe roate, la purtător) și fiecare primea plata pe muncă.
Pentru aceasta se adunau la o casă, un fel de han (casă mai mare) vreo 20 de inși. Acolo se bea mai ales vin adus de la Panciu (nu beau orice soi) și se consumau semințe. Adunarea era seara, până spre miezul nopții. Însoțeam pe tata, care nu bea aproape deloc, dar îndemna să gust și eu, ceea ce mă bucura, că eram luat la adunare, cu oameni mari (ca vârstă). După terminarea adunării nocturne plecam spre casă și pe drum eram poftit la un sport, numit „pe urmele mele”. Tata mergea pe zăpadă înaintea mea și făcea urme, apoi mă îndemna să calc exact, pe urmele lui lăsate pe zăpadă. O luam de la capăt. Eram atent, ca nu cumva să calc greșit și să stric urmele tatei. Apoi, tata, o lua de la capăt, să vadă dacă am pășit corect pe urmele lui. Bucuros, l-am auzit spunând:
– Bravo! Nu te vei îmbăta niciodată în viață! Și așa a fost, nu știu ce înseamnă să te îmbeți. Și mi-a spus tata, că e bine ca pruncii să ia câte o picătură de băutură, mai ales când văd pe cei din casă că gustă, iar ei înghit în sec. Sigur că în viață va bea și singur, că a fost traumatizat, atunci când era prunc (exact acum, la Radio, se vorbește chiar despre vacanța unde părinții beau vin roze, iar copiii înghit în sec).
Și la acest capitol, savantul Alexandru Ciurea, scrie: „De multe ori, anturajul contează foarte mult ca acel copil modelat frumos să nu cumva să scape înspre o asemenea adicție de droguri, de mare risc, nici înspre cele mai frecvente, alcoolul și țigara. Toate cele expuse, începând cu zahărul, cafeaua în exces, drogurile despre care am discutat, tutunul sau alcoolul, toate afectează sistemul nervos, scad funcția cerebrală, imunitatea și îmbătrânesc creierul. Ne trezim la 30-35 de ani lipsiți de vlagă, fără niciun fel de dorință de a trăi mai frumos, mai bine, blazați, cu ochii numai în telefon, fără niciun fel de plăcere a ceea ce numim noi o viață normală. În general, copiii își caută modele…imităm asemenea persoane. Să îndreptăm copiii spre asemenea lucruri bune. Trebuie să ne concentrăm asupra educației, nu avem voie să neglijăm copilul, nu avem voie să spunem că l-am lăsat afară, de izbeliște, cu alți trei copii cu un comportament agresiv sau cu alți copii mai mari cu un anumit limbaj complet inadecvat. Copilașul nostru va copia foarte repede toate obiceiurile proaste”.
Celebrul savant, ne arată efectele unei educații majore la români, care sunt instruiți, vorbesc limbi străine și se întreabă, spre exemplu, francezii sau alte popoare educate, în afară de limba lor, ce altă limbă mai știu? Factorul educației este vital! Putem să ne educăm să gustăm elegant, nu să bem. Boul bea apă! Noi, oamenii, gustăm! Victor Eftimiu, scriitorul spunea: „Vinul bun se gustă, doar vinul rău se bea!”
Atenție! Să nu gustăm până ne turtim!
Calinic Argeșeanul
