În tinerețile mele am citit trei cărți găsite în podul casei unde locuia Maica Eufrosina și cu Maica Martiniana, două călugărițe cu firi diametral opuse! Erau mereu în dialog belicos pe seama unor principii care nu se potriveau, datorită vârstelor diferențiate ca și azi, și ca întotdeauna!
Câtă pierdere de energie! Și ce aiureli mai auzi susținându-se cu un vocabular bolovănos și bolnăvicios.
Ce fel de cărți am descoperit prin podul casei monahale? Iată titlurile: Fizionomia omului, Chiromanția și Spiritismul, de care mai este cuprins un anumit segment de visători haotici. M-am oprit asupra fizionomiei omului și mai ales la capitolul „Seminificația râsului”! Ca să nu intru în detalii (amănunte zise), voi spune că am ajuns la cota maximă, de a creiona persoanele întru caracterul lor, prin felul cum râd și cum vorbesc! Dar vorbim de felul cum râdem: elegant, fără zgomot și răcnete, fără a supăra pe cei din jur, fără a ne arăta dantura și a lăsa capul pe spate sau a face alte gesturi necontrolate. Am preferat zâmbetul! Nu am suportat „zâmbetul Giocondei”, socotit celebru, dar plin de unsori din buruieni și flori! Este, după unii, vorba de a zice un surâs lasciv, voluptuos, și drept vorbind, nu mă pricep la tălmăciri artistice, că și Leonardo da Vinci avea pe față imprimat un „surâs gâtuit”. Nu puneți la inimă nicio poveste, dar v-ați studiat râsul și zâmbetul în oglindă? Dar strâmbăturile, grimase fiind numite mai „intelectualichește” și franțuzește?
Aoleu! Dar m-am îndepărtat de „râsul” savantului Alexandru Ciurea, care scrie: „Râsul are trei elemente: primul este partea de gândire, procesare în totalitate, al doilea este componenta de mișcarea musculaturii și al treilea este componenta emoțională, de participare emotivă la evenimentul respectiv. Pentru creierul uman, acest mister este foarte important și am constatat că, de multe ori, actori cu mare suprafață artistică, își provoacă singuri râsul de dimineață, pentru a avea o stare binefăcătoare pentru întreg organismul. Râsul face foarte bine nu numai creierului, ci și întregului corp.”
Pot spune, că aici mă regăsesc, ca „acasă”: dacă nu fac haz de dimineață, nu mă simt bine. Hazul alungă necazul! Fiți veseli! Nestor, Mitropolitul Olteniei, când îmi telefona, zicea invariabil:
– Calinice? Fii voios!
Așa vă zic și eu: Fiți voioși!
Calinic Argeșeanul
