De când am început a scrie? Cred că este foarte bine să ne amintim fiecare, când am început a scrie!
Personal, vă mărturisesc, cu toată bucuria, că eu n-am scris pe hârtie prima dată, dar nici pe nisip ca Iisus sau pe Tablele Legii din piatră, pe care a scris Domnul Dumnezeu dintru începutul începuturilor, ci am scris cu un tăciune, lemn ars, un fel de cărbune stins, pe suprafața unei scânduri din fag, numită prin munții Moldovei, răzlog! Deci, am scris pe suprafața răzlogului, după ce am desenat o biserică, cuvântul: mănăstire!
Cred că se mai păstrează și azi! Este de peste 70 de ani! Nu v-am impresionat? Atunci să spun una de aici, de la Oești-Corbeni, de sub streașina Carpaților argeșeni, unde locuiesc pe fugă, în Casa Scriitorului Calinic Argeșeanul!
Scriind din pruncie am ajuns în USR! STOP, nu-i partid politic, ci Uniunea Scriitorilor Români, Argeșul având un scriitor în carne și oase, numai că nu-i prea cunoscut! Ce vreau să spun, de fapt? Că scriu la un birou și patru mese, cu rândul, fiecare așteptându-mă să mă înjug ca boul la plug. Nu glumesc cu povestea scrisului! Mai am un pupitru la care scriu, stând în picioare, ca Picasso când desena, atunci când mă doare coloana cârpită cu proteze, deoarece stau mai multe ore la scris.
Doctorul Ciurea, savantul știut, spune: „Scrisul cu mâna este foarte important, este necesar, este ca apa sau ca hrana zilnică. Nu putem despărți scrisul de activitatea noastră mentală. Tringhiul creat de către Rene Descartes: ochi-creier-suflet (glanda spinală) – mână, arată încă din secolul XVII importanța scrisului, mai ales că în acea perioadă se scria numai de mână.
Tinerei generații îi recomand să scrie mult – scrieți de mână, scrieți citeț și caligrafic, iar creierul se va dezvolta și va înflori precum scrisul dumneavoastră! Se zicea pe vremea mea că Lenin a zis, văzând notele și scrisul urmașului: „Învățați! Învățați! Învățați!” Iar celebrul Ion Heliade Rădulescu, încuraja pe amici: „Scrieți! Scrieți! Oricum, numai scrieți!” Și el corecta!
Ce vremuri! Când nu mai scriem, suntem deja morți! Să scriem, ca să nu mai murim!
Calinic Argeșeanul
