Vom vedea acum, surpriză, cum este considerată femeia la români! Ca să o luăm alfabetic, să vedem ce spune Tudor Arghezi: „Femeia iubită este singura frumoasă” și tot așa de important: „Ființa cea mai artistică este femeia”! În scurte cuvinte a prins în iubirea sa, femeia!
Vom vedea minunate cuvinte închinate femeii: „Cel mai prețios tezaur ce posedă umanitatea este inima de femeie”. Femeile sunt, fără contestație, de o mie de ori mai simțibile, mai tolerante, mai spirituale și mai poetice decât noi, sufletul lor posedă o mai mare porție din acea reflecție poetică ce a căzut peste omenire de la originea sa, și grațiile formelor materiale ale femeii, mișcările-i vioaie, căutătura-i învinuitoare…sunt cu atât mai energice și mai puternice decât ale noastre. Voim să aflăm gradul civilizațiunii unui neam, trebuie să cercetăm mai întâi ce creștere iau femeile în acel neam.
Femeia binecrescută este cel dintâi element de civilizație într-un norod. Ea va ști să crească cetățeni, va ști să cârmuiască focul patimilor juneței omului cu frâul ce-i dau grațiile sale de femeie; ea va ști să șteargă sudoarea bărbatului; ea va ști să odihnească bătrânețile lui. De vom voi să venim cu femeia și la pricini mai economice, vom fi siliți să mărturisim că și artele și meșteșugurile se hrănesc în acele noroade, unde gustul frumosului va fi mai bine dezvoltat și aici joacă femeia rolul cel mai însemnat” (Cezar Bolliac, Așezământul pentru fete, în „Viitorul Românesc”, VII (1844), nr. 34, pag. 134).
Nu pot fi de acord cu Eminescu, în ceea ce definește el pe femeie: „Mintea femeii este înșelăciune” (Fragmentarium, 104).
Și ca să pansăm rana făcută de Eminescu, voi reda din Jurnalul scriitorului Gala Galaction, după cum urmează: „Femeia, de multe ori îmi inspiră o milă nesfârșită, am considerat-o totdeauna ca pe o victimă. Nu pot să sufăr pe aceia care spun că femeia e șireată, e falsă, e perversă. Femeia e, pur și simplu, așa cum au făcut-o condițiile nefavorabile în care s-a dezvoltat până acum. Sunt pentru educația înaltă a femeii și pentru deplina ei egalitate cu bărbatul, adică pentru egalizarea drepturilor între ei. O femeie inteligentă mă entuziasmează, cum m-ar entuziasma cea mai prețioasă raritate artistică. Femeia pentru mine e o prietenă și o soră. Femeia trebuie să fie tovarășul cel mai blând și mai duios al omului. Femeia e colaboratoarea omului, în marea operă de știință și de fericire la care omenirea lucrează neîntrerupt, în calea spre desăvârșire” (Gala Galaction, Jurnal, vol. I, pag. 47, 51 și 81).
Mă bucur din toată inima, că Gala Galaction a scris așezat și cuminte despre acest mister, numit femeie.
Așadar, cu totul fascinat, mă înjug și eu cu Grigore Alexandrescu, spunând, pentru totdeauna: „Femeia e un Înger” (Opere I, 80)!
Femeia, mama, soția și gospodina universală, știe că este un Înger! Să nu uite asta niciodată!
Calinic Argeșeanul
