– Vai, dragă soție, cam amețesc! Ce va fi, că doar n-am gustat prea mult, colea vreo 10 dețuri (pahare) de câte 50 de grame! O fi mult, bre Profiră?
– Cam mult, bădie Ioane! Ajunge unul sau două țoiuri de alcool.
Bietul Ion care bea cu Gheorghe, în porție egală, n-a avut timp să vadă că se clatină pe drum și că vede mereu împătrit și împreună cu tovarășul său, se credeau vreo 14, laolaltă. Cei doi nu știau cum să se ostoiască de băutură.
Era un credincios în parohia unde am fost la începuturi. El provoca la un concurs de „beutură”, ca să se vadă cine bea mai mult și nu se îmbată. Cota era 100 de pahare, de dimineața până seara. A început concursul. Unul din consumatori a pus pe masă și o găleată cu apă. Bea un pahar, îndemna, dar după paharul dat pe gât, lua și o porție de apă. Și tot așa până s-a epuizat cantitatea de pălincă, însoțită cu felii voinice de slănină, brânză și pită din cuptor, ca pe vremuri.
Ceilalți „beutori” n-au băgat de seamă cum proceda Ioan. La urmă, cei trei nu s-au mai putut ridica de pe scaune, doar Profira venind după Ioan, a plecat la braț cu el, fără să se clatine pe picioare.
-Bine, bre Ioane, mă bucur că n-ai băut ca ortacii tăi și mergi pe picioare acasă!
Ioan trecuse examenul. Ce s-a întâmplat cu creierul celorlalți „beutori” de pălincă? Câteva zile n-au mai fost văzuți de nimeni. Acasă, nevestele-i adăpau cu zeamă de varză ca să le treacă amețelile.
Câte celule nervoase au murit? Câte sinapse nu au funcționat? Câte dereglări s-au năsputit asupra organismului omenesc?
Pentru a nu pune în pericol creierul, „beuturile” să fie puține (doar gustate cu măsură mică, și rar), pentru a se evita dereglările care pun în pericol întreg organismul.
Cum ne vindecăm de băutul mult? Să nu dorim băutura și făcând educație de voință. Pe vremuri se bea cam două pahare de vin și de țuică. Al treilea se vărsa pe jos pentru pomenirea morților!
Calinic Argeșeanul
