La prima vedere, și ca să nu se piardă multă vreme pentru lămurirea unor principii de viață normală, înțelepții au răspuns, invariabil: „Viața lăuntrică, contemplativă este mult mai bună și mai ales de preferat, decât viața activă”, și ca să nu bâjbâim, viața contemplativă nu o poți realiza dormind sau lenevindu-te și ocupându-te cu lucruri neînsemnate.
Însă și viața contemplativă este o viață de osteneală duhovnicească, de citit, de slujba continuă! Deci, osteneala activă, pentru a putea să ajungem la un nivel înalt de viețuire și conviețuire.
Cei de demult povesteau, că un monah s-a dus la o mănăstire în vizită și când a fost chemat la lucrul zonei, a spus că el are viață contemplativă și se roagă, deci viață de rugăciune! Vine ora mesei. Când a dorit să se hrănească, a primit răspuns pe măsură: Mergi și te roagă! Ai viață contemplativă, lăuntrică, nu mai încape nicio mâncare! Sărmanul de el a învățat ce trebuie să facă, după scriptura Sfântului Apostol Pavel: „Cineva, dacă nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce. Pentru că auzim că unii de la voi, umblă fără rânduială, nelucrând nimic, ci iscodind. Dar unora ca aceștia le poruncim și-i rugăm, în Domnul Iisus Hristos, ca să muncească în liniște și să-și mănâne pâinea lor” (II Tesaloniceni 3, 10-12).
Cred că nu mai este niciun dubiu în privința comportării. Chiar Solomon avertizează: „Leneșul nu-și frige nici vânatul lui: cea mai scumpă comoară pentru om este munca” (Pilde 12, 27). Iar Sfântul Apostol Pavel ne dă cea mai bună, dar și usturătoare comportare, ca om, apostol, om al rugăciunii și al sfințeniei, lucrător harnic cu mâinile sale (țesător de corturi), ca să nu fie povară pentru nimeni; vestitor al Evangheliei lui Iisus Hristos, fără pretenții ca să i se recunoască vreun merit ostenitor și să aștepte pomană ca milogii neisprăviți și handicapați moral: „Nici n-am mâncat de la cineva pâine în dar, ci, cu muncă și cu trudă am lucrat noaptea și ziua, ca să nu împovărăm pe nimeni dintre voi. Nu doar că nu avem putere, ci ca să ne dăm pe noi înșine, pildă vouă spre a ne urma” (II Tesaloniceni 3, 8-9).
Așadar, nici muncă fizică până la rupere de oase, dar nici viață plină de lenevie și confort, zicându-i-se viață contemplativă și lăuntrică!
Să nu aruncăm în ochii oamenilor cenușa evlavioasă, drept viață în duh, crezând că-i păcălim!
Calinic Argeșeanul
