Nu știu dacă Sfântul Vasile cel Mare a pus mâna pe bici, ca oarecând Iisus în Templu, ca să-i învețe minte pe cei care se îmbătau cu vin și alte băuturi orientale. Cu acest prilej voi aminti de o ispravă.
Când eram preot în Maramureș, am văzut că dis-de-dimineață, gestionarul de la Magazin, deschidea prăvălia cu băutură și alte nimicuri, iar oamenii se opreau din drumul spre biserică și cam întârziau:
– Domnule băcan, închide acum prăvălia, că intru eu și-ți cumpăr tot magazinul!
– Domnul Părinte, ia citește programul pe ușă și nu te amesteca. Aici stăpân este Centrocoop-ul!
– Păi, eu sunt de la Centrocoop!
-Nu ești dumneata. Eu nu vin la biserică să fac ordine. Eu vin să mă rog, iar dumneata aici, să cumperi. Gata! Am zis!
Aveam un toiag de corn de vreo doi metri. Am intrat în taverna satului. Dintr-o lovitură am ras toate paharele și sticlele de pe tejghea. Am tras rafturile pe jos și când mă uit nu mai era nimeni prin jur. Am lăsat totul gata, adică praf și pulbere și am strigat gestionarului, care s-a ascuns după colțul clădirii:
– Fă inventarul și paguba o plătesc eu, iar dumneata muți prăvălia în curtea dumitale. Și aici poate sta, dar cu program după masă, nu în timpul slujbei la biserică.
S-a dus vestea ca de „popă tuns”, spre hazul multora. De atunci n-am mai văzut Prăvălia, iar gestionarul, când intram în biserică, striga din cafas:
-Sunt aici, Domnul Părinte, de la ora 6 dimineața! Așa, gestionarul a devenit model de creștin, mutându-și cârciuma din drum. Peste vremi, m-am mirat de păruiala cu bâta printre sticle și pahare. Mi-am adus aminte că bâta are două capete și e pericol, dacă nu ești iute de picior.
S-a terminat cu bodegile din sate (erau trei). Erau cuminți oamenii. Model de creștini. Doar Centrocoop-ul era o belea nesătulă.
Sigur, Sfântul Vasile cel Mare, nu era un bătăuș din Munții Neamțului sau ai Argeșului, ci era un ierarh duhovnicesc și cu maniere elegante. Era un sfânt, încă din viață, care dorea să convingă prin puterea duhovnicească a cuvântului pastoral, așa cum trebuie procedat în astfel de situații.
Am înțeles din Omiliile Sfântului Vasile cel Mare, că totuși avea nădejdea că va fi ascultat și împlinit cuvântul său, adresat păstoriților cu unele metehne, ca și noi!
Calinic Argeșeanul
