Citesc și mă înminunez, cum Sfântul Vasile cel Mare, în Omilia sa „Împotriva celor care se îmbată”, se ține morțiș de cei care au obiceiul să se „îmbete”, deci nu spune nimic despre băutul sau gustatul de vin sau altă băutură îmbătătoare.
Vorbește și scrie, despre cei care au obiceiul să nu aibă măsură la băut, ci uită că omul trebuie să aibă măsură cum au animalele. Ele nu beau peste măsură, ci doar atât cât le este necesar, deși nu au deslușirile înțelepte ale omului: „Scurtă le este ziua, scurtă și noaptea, scurte și nopțile de iarnă, cât privește timpul de băut. Răul acesta nu are sfârșit. Vinul cere mereu mai mult vin. Bețivul nu se mai mulțumește cu cât îi este de trebuință, ci simte nevoia presărată de a bea mai mult; le arde gâtlejul bețivilor și li se mărește mereu pofta. Și socotind că nu și-au potolit pofta, primesc cu totul altceva decât ce voiau; că tot continuând cu cheful, nu mai simt nicio plăcere de pe urma băuturii. După cum lumina prea mare întunecă vederea și după cum cei care fac mare zgomot, nu mai pot auzi nici ei nimic, tot așa și bețivii pierd pe nesimțite plăcerea din pricina dragostei prea mari de plăcere. Vinul li se pare prost și apoi chiar de ar fi neamestecat cu apă; li se pare că are gustul searbăd al vinului nou, chiar de ar fi vechi și curat; de-ar fi vinul rece ca gheața, nu poate să stingă flacăra care îi arde pe dinăuntru din pricina prea multului vin: „Ale cui sunt vaietele? Ale cui gâlcevile? Ale cui procesele? Ale cui grețurile și certurile? Ale cui zdrobirile zădarnice? Ai cui ochii tulburi? Nu oare ale celor care zăbovesc lângă vin și care pândesc unde se fac ospețe?” (Pilde 23, 28-29). Vaietul este un strigăt de jale și vrednici de jale sunt bețivii, că: „bețivii nu vor moșteni Împărația lui Dumnezeu” (I Corinteni 6, 10). Gâlceava se naște din pricina tulburării făcute de vin gândurilor. Grețurile, din pricina proastei digestii pricinuite de plăcerea băutului. Picioarele le sunt legate, legate le sunt și mâinile din pricina vinului ajuns în mâini și în picioare. Înainte de aceste suferințe, chiar în timpul când beau, vin peste ei suferințele unor oameni cuprinși de nebunie. Când membranele care acoperă creierul sunt pline de funinginea pe care aburii vinului o trimit în sus, capul este cuprins de dureri de nesuportat; nu poate rămâne drept pe umeri, ci cade când pe unul, când pe altul, alunecând de pe grumaz. Certurile, după spusele Scripturii, sunt vorbăriile de la ospețe, fără măsură și cu ceartă. Zdrobiri zadarnice sunt pricinuite iubitorilor de vin, că din pricina beției nu pot să se țină pe picioare; cad la pământ în fel și fel de chipuri, încât trupul primește neapărat zadarnice zdrobiri!”
După cum vedem, în toate vremile, lumea este la fel! Bețivii de toate categoriile se comportă la fel, oriunde, pe paralelele și meridianele lumii. Orice băutură se cuvine să se ia cu chibzuință și să nu se spună, când întreabă un băutor: de ce bei, vecine? Păi, ce să fac, îmi înec necazurile în damigeana asta de vin! Dar tu? Mi-a fugit nevasta! Dar tu? Îmi place, că bun îi vinul ghiurghiuliu!
Gustați, fraților, dar cu măsură mică!
Calinic Argeșeanul