Se mai știe, dar ca să știe tot omul voi spune: înainte de a gusta un dezinfectant (o țuică – două, dacă poți duce!) trebuie să mănânci ceva și dacă nu ai, iei o felie de pâine sau un măr, că altcum stă pe așezătură.
Cu gustatul vinului la fel, iei ceva de mâncare și apoi 1-2 pahare de vin. Oricum, potriviți cantitățile și după ce le serviți, nu mai umblați pe drumuri. Ținta, acasă! Și nu se iese din casă, până nu iese beutura, dacă s-a confundat măsura!
Și acum ne întoarcem la Sfântul Vasile cel Mare. Iată episodul amărăciunilor sale: „Neînfrânarea spre plăceri iese din vin ca dintr-un izvor, iar desfrânarea merge mână în mână cu beția; și este mai mică furia animalelor spre împreunări decât pornirea pătimașă a bețivilor; că animalele cunosc hotarele firii, dar bețivii caută femeia în bărbat și bărbatul în femeie. Nu-i este ușor cuvântului să spună toate desfrânările născute din beție. Vătămările pricinuite de ciumă cad cu vremea peste oameni, că aerul depune în trupuri încetul cu încetul microbii ciumei, dar vătămările pricinuite de vin cad îndată peste ei. Bețivii își pierd sufletul, că se mânjesc cu toate murdăriile, dar își strică și sănătatea trupului; își istovesc trupul și îl slăvesc, nu numai din dorința nestăpânită de plăceri, care îi imboldesc spre desfrâu, dar îl poartă și puhav, moleșit și lipsit de putere. Ochii bețivilor sunt vineți, fața este palidă, răsuflarea este greoaie și scurtă; limba este împleticită, vorbirea este neclară; picioarele sunt tremurătoare, ca la copiii mici. Sunt vrednici de milă din pricina beției, mai vrednici de milă decât cei cuprinși de furtună în mijlocul mării; pe care valurile, care vin unele după altele, îi acoperă și nu le îngăduie să scape de furtună. Tot așa și sufletele bețivilor: sunt duse la fund, cufundate în vin. După cum corăbiile surprinse de furtună și pe cale să se scufunde trebuie ușurate prin aruncarea încărcăturilor, tot așa și bețivii trebuie să dea afară din ei ceea ce îi îngreunează. Abia de se eliberează de povara lor, dacă varsă și își golesc stomacul. Sunt mai nenorociți decât naufragiații. Naufragiații au ca pricină a nenorocirii lor vânturile, marea și necazurile din afară, pe când bețivii atrag asupra lor de bună voie furtuna pricinuită de beție. Demonizatul este vrednic de milă; bețivul, însă, care suferă ca și cel demonizat, nu este vrednic nici de milă, că se luptă cu un demon pe care singur l-a ales. Bețivii își fac leacuri de beție, nu ca să scape de patima beției, ci ca să poată bea mai mult.”
Ce este de făcut? Să gustăm, fără să ne îmbătăm! Să avem grijă unii de alții. Să gustăm, nu să bem. Băutura bună se gustă, ca medicament! Numai băutura rea (proastă) se bea, până la amețeală și îmbătare!
Gustați și nu vă clătinați!
Calinic Argeșeanul