Mare ispită pe Sfântul Vasile cel Mare ca să vadă ce n-a mai văzut în viața lui de învățăcel, de student la vestitele universități din Antiohia, Alexandria și Atena, pelerin prin locuri de sihăstrie din pustiurile Egiptului, Palestinei și Asiei Mici și ori pe unde i-au călcat picioarele, văzul, mintea și inima, o păcătoasă stare, chiar în Cezareea Capadociei.
În Omilia sa numită: „Împotriva celor care se îmbată”, redă un episod scandalos de atunci, adică din secolul IV d. Hristos, episod care ne ajută să luăm aminte cu mare grijă, de a nu provoca, îndemna, încuraja și chiar participa la asemenea dezlănțuiri: „Niște femei nerușinate, uitând de frica de Dumnezeu și disprețuind focul cel veșnic, într-o zi ca aceasta, când în amintirea Învierii Domnului, trebuiau să stea în casă și să se gândească la ziua aceea în care se vor deschide cerurile, când Judecătorul ni Se va arăta din ceruri, când vor fi trâmbițele lui Dumnezeu, învierea morților, dreapta judecată și răsplătirea fiecăruia după fapta lui; deci, în loc să se gândească la toate acestea, să-și curățească inimile de gânduri viclene, să-și spele cu lacrimi păcatele de mai înainte și să se pregătească pentru întâmpinarea lui Hristos în ziua cea mare a arătării Lui, au scuturat jugul robiei lui Hristos, au aruncat de pe cap broboada bunei-cuviințe, au disprețuit pe Dumnezeu, au disprețuit pe îngerii Lui, s-au arătat fără rușine în fața bărbaților, își fluturau părul în vânt, își ridicau rochiile și jucau cu picioarele (Isaia 3, 15). Cu ochi pofticioși, cu râs desfrânat, ațâțau la dans și atrăgeau spre ele poftele desfrânate ale celor tineri. Au jucat lângă bisericile mucenicilor din afară de oraș și au făcut din acele sfinte locuri lăcaș al nerușinărilor. Au pângărit văzduhul cu cântece de rușine, au pângârit și pământul cu necuratele lor picioare, care duduiau de jocurile lor, s-au dat în spectacol în fața mulțimii tinerilor; cu adevărat nerușinate și ieșite din minți, cu nimic mai prejos decât cele mai mari furii ale nebuniei. Cum voi tăcea acestea? Cum le voi plânge așa precum merită? Vinul a vătămat aceste suflete! Vinul, darul lui Dumnezeu dat celor cumpătați pentru mângâierea slăbiciunilor lor, a ajuns acum în mâinile celor necumpătați unealtă de desfrâu!”
Episod strașnic, condamnat de Sfântul Vasile cel Mare! Nu este nimic nou sub soare! Pentru toate necuviințele și păcatele săvârșite, dacă nu ne îndreptăm, vor aduce prăpăd peste viața noastră!
Calinic Argeșeanul