Rana păcatelor era dureroasă pentru un arhipăstor de suflete care trebuiau conduse pe cărările mântuirii. Este greu să te hotărăști să nu mai păcătuiești! Am cunoscut o creatură a lui Dumnezeu, care era ispitită în toiul tinereții.
Poate că nu se mai așteptau, nici cei dinlăuntru, dar nici cei dinafară, ca acel om dintr-o bucată, de altfel, cu mare credință în Domnul Dumnezeu și de o hărnicie exemplară, într-o zi, mai mare și semnificativă pentru el, să zică în fața lui Dumnezeu și a conștiinței sale: Gata! De acum pun început bun și niciunui păcat nu-i mai îngădui stăpânire asupra mea! Și de atunci s-a ținut de cuvânt, cu ajutorul Domnului Dumnezeu!
Mi-am zis în sine-mi, că este un model pentru toți, ca la Pateric, și-i dăm slavă lui Dumnezeu pentru purtarea Sa de grijă. Cam așa s-a gândit Sfântul Vasile, ca să găsească în Eparhia pe care o păstorea, Cezareea Capadociei, unde erau femei jucăușe și care beau și vin! Surpriză! Prin România, bietele femei, nu prea beau și nici nu fumează și nici nu joacă. Le dor picioarele de reumatism.
Și acum, încă un episod din omiliile lui vehemente: „Beția, demon de bunăvoie, băgat în suflete de către plăcere, beția, mamă a păcatului, vrăjmașa virtuții, face fricos pe cel viteaz, desfrânat pe cel înfrânat; nu știe de dreptate, ucide chibzuința. După cum apa stinge focul, tot așa și vinul nemăsurat întunecă mintea.
Pregetăm să vorbim împotriva beției, nu pentru că ar fi fost păcat mic sau că nu ar fi vrednică de disprețuit, ci pentru că niciun folos nu ar aduce cuvântul. Dacă cel ce se îmbată nebunește își întunecă mintea, în zadar grăiește cel ce mustră pe cel ce nu aude. Cui să vorbească, deci? Căci cel care are nevoie de sfat nu aude cele ce îi spun, iar cel înfrânat și cumpătat nu are nevoie de ajutorul acestora, dacă cuvântul este nefolositor, iar tăcerea este plină de primejdie? Să nu mai îngrijim boala? Dar primejdioasă este și neîngrijirea. Să grăiesc ceva împotriva bețivilor? Dar vorbesc unor urechi moarte. Ce voi face? Voi face și eu ce fac doctorii când izbucnește ciuma: pe cei sănătoși îi feresc de îmbolnăvire cu medicamente profilactice, iar de cei bolnavi nici nu se ating. Tot așa și vouă, cuvântul meu va fi pe jumătate folositor: va păzi pe cei nepătimași, dar nu va scăpa, dar nici nu va vindeca pe cei stăpâniți de patimă.”
Sunt bucuros că Sfântul Vasile cel Mare a găsit soluția salvatoare și mă bucur că s-a adresat credincioșilor direct, parcă cerându-le ajutorul la lucrul său pastoral.
A ars pentru iubirea către creștinii păstoriți!
Calinic Argeșeanul