Epistola lui Ieremia este o scrisoare adresată poporului iudeu, ca un avertisment de ţinut minte. Cea mai mare ispită era, desigur, căderea în idolatrie.
Ca să nu cadă în păcatul închinării la idoli, le arată din vreme pericolul. Ieremia le-a spus că vor ajunge deportaţi în Babilon. Pentru a primi mai uşor învăţătura şi îndemnul, Ieremia s-a folosit de pamfletul transformat în satiră.
„Iată, deci, că nimeni nu poate gândi sau spune că aceştia ar fi dumnezei, de vreme ce nu sunt în stare nici să judece pricini, nici să le facă bine oamenilor. Aşadar, ştiind că aceştia nu sunt dumnezei, nu vă temeţi de ei! Căci ei nu pot nici să blesteme şi nici să-i binecuvânteze pe regi, nici să le arate neamurilor semne pe cer; ei nu strălucesc ca soarele şi nu luminează ca luna. Fiarele sunt mai de preţ decât ei; ele pot să fugă într-un adăpost şi să se ajute singure.
Aşadar, în nici un chip nu este dovedit că aceştia ar fi dumnezei: nu vă temeţi de ei!”1
Totuşi, avertismentele au fost uitate, în cele din urmă. Aşa se întâmplă fiecăruia din noi. De aceea, Dumnezeu a orânduit întotdeauna ca atunci când relele devin otrăvitoare, să scoată la lumină semne care arătau drumul drept prin negura vremii!
Ca şi azi, de altfel!
Calinic Argeșeanul, Scrisoarea lui Dumnezeu, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2016.
1 Epistola lui Ieremia 63-65
