Etimologic, „Naum”, după fericitul Ieronim, înseamnă „mângâiere”, numire destinată celui care avea să mângâie poporul Israel şi mai ales pe locuitorii din cetatea Ninive. Trebuie să amintim că Asiria a fost secole în şir o permanentă ameninţare asupra poporului evreu.
În anul 721 î. H., Samaria era cucerită de Sargon al II-lea; aproape întreaga populaţie a fost deportată, iar regatul Israel a fost prefăcut în provincie asiriană.
Drama cuceririlor în decursul istoriei a cuprins şi Egiptul, care a fost cotropit de Asirieni în anul 663 şi despre care Naum aminteşte în cartea sa. Teologii români stabilesc redactarea cărţii lui Naum între anii 660-650 î. H. .
Citind Cartea profetului Naum, vom constata că stilul său este vioi, percutant şi vijelios, ca un râu ce se dezlănţuie după ploi pline de furtuni.
Iată, câteva dintre versetele capitolului 3 al cărţii lui Naum:
„O, tu, cetate a vărsărilor de sânge,
tu, mincinoasă pe de’a’ntregul,
tu, doldora de nedreptate:
nu vei ajunge prada să ţi-o pipăi!…
Sunete, zgomote: bice pocnesc,
roţile duduie,
caii-n fugă nechează,
carele huruie,
călăreţii sar în şei,
săbiile scânteiază,
armele fulgeră
în geamătul mulţimii de răniţi
şi-al grelelor căderi…”
Cetatea Ninivei s-a pocăit cu spor mare. Hotărârea lui Dumnezeu de a nimici pe cei 120.000 de locuitori a fost schimbată de postul, rugăciunea şi lepădarea de viaţa păcătoasă.
Trăim aceleaşi vremi!
Să luăm aminte!
Calinic Argeșeanul, Scrisoarea lui Dumnezeu, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2016.
