În rostirea din limba ebraică, numele de Obadia sau Avdia, se tălmăceşte prin „servul lui Dumnezeu”. În Septuaginta îl găsim sub forma Avdias (de unde românescul Avdia), în timp ce, în versiunea Vulgata, vom găsi numirea de Abadias.
De acolo, de la Avdia sau Obadia, ar veni şi cuvântul de obedient: ascultător, supus, servitor, şi de aici, acel „servus”, cu care se salută mai ales transilvanii, atunci când se întâlnesc sau vorbesc la telefon.
Despre Profetul Avdia nu prea avem repere biografice. Exegeţii, în decursul timpului, au susţinut că Profetul unui singur capitol, mai concret 21 de versete, a trăit şi a scris înainte de exilul babilonic, adică înainte de 587 î. H. .
Din versetele cuprinse în capitolul Profetului Avdia vom desprinde faptul că Dumnezeu pedepseşte îndeosebi trufia, capul tuturor răutăţilor.
De cele mai multe ori în viaţa noastră, şi aşa scurtă, avem impresia, că ceea ce gândim sau înfăptuim, rămâne doar ca un fapt divers. La plinirea vremii noastre, a fiecăruia, vom da seama de ceea ce am săvârşit.
Iată cum scrie Profetul Avdia:
„Căci ziua Domnului e aproape,
ea, peste neamurile toate;
cum ai făcut, aşa-ţi va fi;
cu ce-ai plătit, aceea se va’ntoarce
în capul tău.
Că aşa precum tu ai băut
în muntele cel sfânt al Meu,
tot astfel neamurile toate vor bea vin;
vor bea şi vor turna pe gât
şi vor fi ca şi cum n-au fost.”
Când vom înţelege zădărnicia lucrurilor de pe lumea aceasta ne vom feri de capcana nelegiuirii!
Calinic Argeșeanul, Scrisoarea lui Dumnezeu, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2016.
