Numele Miheia se traduce prin: „cine este Domnul?” El a fost contemporan cu Isaia proorocul, exercitându-şi lucrarea profetică între anii 740-700 î. H. El făcea parte, spre deosebire de Isaia, din pătura săracă şi modestă a păstorilor de oi, deci un ţăran vârtos de al cărui mesaj erau vizaţi cei săraci şi umiliţi.
Miheia îşi ridică glasul – deseori cu violenţă de limbaj, împotriva bogaţilor care asupresc pe cei obidiţi; împotriva judecătorilor nedrepţi care se lasă mituiţi, a preoţilor care nu-şi fac datoria, precum şi a profeţilor mincinoşi care apăreau ca ciupercile, ca şi azi, într-o lume sensibilă, dar şi ignorantă, ca vai de ea. El a fost un justiţiar ca şi Ioan Botezătorul, contrariat că în Iisus lucrează doar mielul, nu şi Securea. Mai târziu va afla că Securea va rămâne ultima soluţie şi mult mai îndepărtată, după ce resursele aşteptării vor lua sfârşit.
Miheia este vizionarul, care prin deplină desluşire ne-a arătat locul unde se va naşte Iisus Hristos: Betleemul Iudeii, după cum citim: „Iar tu, Betleeme, casa Efratei, mic eşti a fi’ntre miile lui Iuda; dar din tine Cineva Îmi va ieşi în Israel să-i fie lui Cârmuitor; ieşirile Lui însă erau dintru început, din zilele veacului.”1
Pentru prudenţă mărită, să nu uităm, ne spune Miheia, că: „Duşmanii omului, casnicii lui. Dar eu voi căuta spre Domnul, în Dumnezeu, Mântuitorul meu, voi aştepta; Dumnezeul meu mă va auzi.”2
Ajută-ne, Doamne, ca să nu pierim!
Calinic Argeșeanul, Scrisoarea lui Dumnezeu, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2016.
1 Miheia 5, 1
2 Miheia 7, 7
