După cum este pe lumea aceasta şi fiul lui David, Adonia, văzând că tatăl său este bătrân şi bolnav, a încercat să ajungă rege prin uzurpare. Văzând David faptele sale, îl rânduieşte drept succesor al său pe Solomon, fiul născut din Batşeba, fosta soţie a lui Urie.
După tatăl său, el va fi cel mai mare rege din istoria poporului evreu. Din înţeleptele sale judecăţi este considerat un rege harismatic, întreprinzător şi lucid, el devenind suveranul unui stat solid şi unitar dar şi regele regilor cum am putea spune, al regilor mai mărunţi ai popoarelor dimprejur, făcând o alianţă şi cu faraonul Egiptului, prin căsătoria cu fiica lui.
Spiritul de dreptate, înţelepciunea sa proverbială, precum şi vizita reginei din Saba, rămân drept repere de seamă, încununându-şi viaţa cu zidirea Templului din Ierusalim, minune a minunilor din vremea aceea, împlinind visul de o viaţă al părintelui său, David.
Legăturile cu Hiram, regele Tirului aveau să-i procure cele mai scumpe materiale pentru zidirea Templului, punându-i la dispoziţie imensele sale bogăţii adunate de pe spinarea poporului, prin biruri şi zile la muncă – munca patriotică de mai târziu! Şi tot ce se zideşte aşa, chiar dacă se face pentru Casa Domnului, până la urmă tot se risipeşte. Aşa s-a întâmplat şi cu Templul de la Ierusalim, după aproape 400 de ani, va fi jefuit şi dărâmat de Nabucodonosor.
Ca şi tatăl său, David, Solomon domneşte 40 de ani. În partea a doua a vieţii sale s-a abătut de la Lege şi a îngăduit să se dezvolte idolatria, stare care n-a rămas nepedepsită de Dumnezeu chiar după moartea lui Solomon. Regatul său se va împărţi în două şi după domnia celor 20 de regi ai regatului Iuda şi cei 19 regi ai regatului lui Israel, totul se va sfârşi prin cumplita captivitate babilonică.
Cine citeşte neavizat Cărţile Regilor, poate rămâne surprins şi dezamăgit. Prea multă gâlceavă şi războaie pe o scenă atât de mică, precum poporul lui Israel. Parcă eşti îndrituit să zici că unele din cele citite frizează domeniul absurdului, deşi totul se petrece „sub auspiciile lui Dumnezeu” după cum comentează Bartolomeu Valeriu Anania, care continuă: „Istoria vechitestamentară a lui Israel este culoarul prin care Dumnezeu îi deschide lui Adam drumul către Hristos”.
Cititorului Bibliei îi dorim spor bun la pătrunderea înţelesului tainic!
Calinic Argeșeanul, Scrisoarea lui Dumnezeu, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2016.