Cine are obraz subţire şi nu-i atins de nebuneala lumii, se poate numi nobil: „Cel nobil trebuie să trăiască frumos şi să moară frumos”.
Ne naştem cu daruri de la Dumnezeu. De cele mai multe ori le risipim ca nevolnicii. Atunci când rămânem săraci de orice dar, ne căutăm vredniciile în pomelnicul strămoşilor: „Cei care nu au nicio calitate de la natură, recurg la monumente şi la obârşia neamului şi îşi numără strămoşii”.
Criza de nobleţe se arată pe toate pieţele. Unde întâlnim suflete nobile? „Cel ce nu aţâţă din nou o duşmănie stinsă, care nu devine trufaş la gândul că-i bogat, şi care nu săvârşeşte ceva nepermis fiindcă socoteşte că-i merge rău, pe acesta cei nobili îl numesc un om nobil de suflet”.
Nobleţea e o virtute.
Se învaţă ca să reziste!
Mersul printre stele – Calinic Arhiepiscopul, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, Curtea de Argeș, 2013.
