Bătutul toacei îşi are începutul în primele secole ale religiei creştine. În timpul persecuţiilor, slujbele erau anunţate prin bătaia în uşă cu un ciocan de lemn. Mai târziu, în scrierile Părinţilor Bisericii, toaca a devenit simbolul lemnului Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos şi al cuielor bătute în sfintele Sale mâini.
Sunetul toacei şi al clopotelor a fost văzut, dintotdeauna, ca fiind chemarea la rugăciune şi la slujbă. Prin limbajul ei, toaca îndeamnă la o atmosferă de meditaţie şi de rugăciune, în care putem simţi măreţia slujbelor ortodoxe, alături de valoarea şi frumuseţea lor.
Curtea bisericii parohiei Sfântul Apostol Toma din municipiul Pitești, a devenit neîncăpătoare pentru copiii care au participat la Festivalul de toacă, organizat de preoții slujitori George Olteanu și Daniel Duță. Părinții și bunicii au putut auzi și vedea cum cei mici cheamă obștea creștină la slujbă prin sunetul de toacă.
