Se spune că fiinţa umană ar fi un dat de care nu ne-am putea face iluzii de îndreptare. Experienţa ne-a arătat mereu că fiinţa umană este un dat din principiu şi că este necesar să fie mereu în devenire.
Filosofia ne-a arătat până acum că „natura umană” nu este şi nu va rămâne niciodată statică. Omul, această fiinţă necunoscută (Alexis Carrel) transformă mereu condiţiile propriei existenţe, aşadar, el se creează şi se transformă mereu pe sine însuşi.
Negreşit, omul s-a recreat mereu pe sine însuşi.
Şi ca să fim mai concreţi: omul este un ucenic toată viaţa, fiindu-şi în acelaşi timp şi profesor; toată viaţa omul lucrează, ar trebui să lucreze, la perfecţionarea capodoperei naturii, care este chiar el, cum ar spune scriitorul francez Saint – Exupery.
Ca să ajungem în această ipostază este absolut necesar să ne cunoaştem pe noi înşine. De aici este începutul. Greu, dar sigur. Să ne oprim puţin din zguduirile de tot felul.
Să ne acordăm o zi şi nouă înşine!!!
Mersul printre stele – Calinic Arhiepiscopul, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, Curtea de Argeș, 2013.
