Purtarea de grijă a lui Dumnezeu se numeşte providenţă. Unii dintre noi confundăm lucrurile şi dăm nume ca noroc sau întâmplare acestei purtări de grijă ca a mamei pentru pruncuţii săi.
Cervantes spunea: „Nu există noroc pe lume; şi lucrurile, bune sau rele ce se succed în ea, nu vin din întâmplare, ci dintr-o providenţă specială a cerului”, iar Shakespeare merge şi în lumea vrăbiilor când ne spune: „Este o providenţă specială în căderea unei vrăbii.”
Shakespeare a învăţat de la Iisus: „Nici un fir de păr din capul nostru nu cade fără ştirea lui Dumnezeu!” (Luca 21, 18)
Mersul printre stele – Calinic Arhiepiscopul, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, Curtea de Argeș, 2013.
