Când aud rostindu-se şi mai ales că unii o şi scriu, fiind vorba despre oameni, fac un adaos cumplit: oameni simpli. Tot m-am întrebat cum ar fi oameni compuşi, ca să nu mai spun, că îmi cade peste cap rostirea, creştin simplu. De parcă ar fi şi creştin compus.
Înţelepţii au spus că în lumea aceasta în care vieţuim, din mila Domnului, nu trăiesc zadarnic nici cele mai modeste suflete.
Când poetul biblic, David profetul, scria: „Cât de bine şi cât de frumos este când fraţii sunt împreună”, gândul ne duce în grabă, la cuvântul lui Iisus: „Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu”.
Aşa a înţeles şi Vasile Pârvan să scrie: „Nu e suflet care încercând deplin şi adânc sincer a trăi cel puţin în un al doilea, să nu devină el însuşi mai puternic şi mai frumos, operă nouă a puterii omeneşti de jertfă, fiinţă nouă în lumea noastră veche”.
Orice dăruire, de zi cu zi, devine o dobândă pe termen lung.
Mersul printre stele – Calinic Arhiepiscopul, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, Curtea de Argeș, 2013.