Când ne apucă strechea, pe unii dintre noi, se tulbură zările. Am experienţa pastorală, din munţi, când vedeam ciurda muşcată de tăuni, cum o lua de-a valma, pe coastele muntelui. Era un tablou înfricoşător. Din urma lor se ridica un nor de colb de nu se mai vedea om cu om.
Peste o vreme se linişteau făpturile, iar tăunii dispăreau.
Aşa se mai întâmplă şi pe lumea aceasta. Câteodată şi chiar mai des, parcă ne-am pierdut orice fel de omenie şi bune simţăminte.
Se pare că ceva s-a stricat în firea noastră. Se măresc două stări, până-s gata să crape: răbdarea unora şi vălmăşagul altora!
Suntem în aceeaşi oală de lut la flăcările iadului din noi!
Să ne cruţăm, fraţilor!
Mersul printre stele – Calinic Arhiepiscopul, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, Curtea de Argeș, 2013.
