Prin zările acestei lumi, viața noastră s-ar părea că este ca o piruetă sau Roza Vânturilor. Cioran credea că: ”Odată tot se va prăbuși șandramaua acestei lumi.” Expresia lui Cioran este plină de umor negru, ca pana corbului.
Gândurile mă duc la un tablou sinistru. Am văzut, pe drumurile României, printre altele, un cal rebegit, căzut mort, fiind înhămat la o căruță, încărcată peste măsură. A murit la datorie! Calul, acum mort, asculta bocetele stăpânului, care-și striga speranța dispărută. Nu mai văzusem atâta disperare.
Avea dreptate Cioran când zicea: ”De câte ori cineva se stinge, simți parcă o ultimă senzație – în Dumnezeu.”
Așa simțim, mai ales, când mama noastră pleacă în Țara de peste veac!
Calinic Arhiepiscopul, Adevăratul Cioran, Editura Eikon, 2015.
