Poate că, unii care vor avea bunăvoința să citească aceste rânduri, să se întrebe într-o doară: Ce l-a apucat pe Calinic, ăsta, să scrie despre Minunea de a te căsători? De ce nu lasă pe alții, pe cei căsătoriți să scrie despre Sfânta Taină a Căsătoriei sau a Nunții! Tocmai! Așa spun și eu!
Numai că, fiind în mare uimire față de această Taină Sfântă, citim că, în chip primordial a gândit-o și a întrupat-o Sfânta Treime: ”Să facem om după chipul nostru și după asemănare, ca să stăpânească peștii mării și păsările cerului, dobitoacele și tot pământul, și toate vietățile care se târăsc pe pământ. Și a făcut Dumnezeu pe om, după chipul lui Dumnezeu l-au făcut pe dânsul, bărbat și femeie i-au făcut pe ei.”[1].
Putem înțelege pentru totdeauna, că Domnul Dumnezeu nu a făcut doar bărbați, sau numai femei, pentru a se însoți în chip necuviincios, ci a făcut bărbat și femeie cu rosturi dumnezeiești de a se înmulți și a umple pământul. Deci, fără umbră de confuzii!
A urmat binecuvântarea și porunca Domnului Dumnezeu: ”Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul; și-l stăpâniți pe el, peștii mării și păsările cerului, toate dobitoacele și tot pământul și toate vietățile, care se târăsc pe pământ.”[2].
Iar după ce a făcut Dumnezeu pe Eva din coasta lui Adam, fiind primul chirurg din Univers, a zis prezentându-i-o lui Adam: ”Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de femeia sa și vor fi amândoi un trup.”[3].
Așadar, să luam aminte!
Nu este potrivit și nici de folos să schimbăm și preschimbăm ceea ce a zidit Dumnezeu, cu rosturi firești. Ceea ce vrea omul să facă de capul lui, îl privește direct și personal, dar să nu târască și pe alții pe calea pierzării!
Deseori, am afirmat în fața cugetului meu dar și în fața oamenilor, că Sfânta Taină a Căsătoriei este o minune a lui Dumnezeu făcută nouă oamenilor, și că este cu toate acestea, din cauza noastră și un mare risc provocat de om.
Păi, a fi căsătorit înseamnă să ai o chemare specială, atât tu ca bărbat, cât și femeia care devine soție după rânduiala lui Dumnezeu. Însuși Iisus Hristos, ne spune, binecuvântând: ”Femeia când naște, întristare are, căci a sosit ceasul ei; iar dacă naște copilul nu-și mai aduce aminte de durere pentru bucuria că s-a născut om în lume.”[4]
Prin aceasta se arată rostul în lume pe care îl are femeia și bărbatul, constituiți în familia care are menirea de a perpetua neamul omenesc; iar Sfântul Apostol Pavel spune că: ”Femeia amăgindu-se a fost întru călcarea poruncii, dar se va mântui prin nașterea de fii, dacă va stărui întru credință și întru dragoste și sfințenie, cu întreaga înțelepciune.” [5]
Prima grija în contextul istoric, privind creația primordială, este de a nu denatura sensul conviețuirii și în frumusețea lumii văzute, având menirea de a ne supune lui Dumnezeu Atoatecreatorul, supunere cu sfântă recunoștință și că ne-a făcut contemporani cu Sine!
Cred că este o minune și o misiune să fii în ipostaza de căsătorit!
În familie se experimentează Geneza biblică și mai ales, când pe lume vin pruncii binecuvântați de Dumnezeu!
Să devii, prin mila Domnului Dumnezeu, făcător și crescător de generații, este minunea minunilor! Atunci înțelegi mult mai bine ce înseamnă ceea ce noi citim și în Antigona, opera lui Sofocle: ”În lume-s multe mari minuni, minuni mai mari ca omul nu-s!”.
De aceea, în cântarea din Axion, se spune atât de frumos: ”Fericit este bărbatul care deschide pântecele femeii…” pentru nașterea de prunci și nu doar pentru simpla plăcere; este vorba de bucuria biblică, lămuritoare din glasul lui Iisus Hristos: ”Dar n-ați citit, că Cel care a făcut la început, bărbat și femeie, i-au făcut pe ei? Pentru aceasta va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de femeia sa ( nu de concubină) și vor fi amândoi un trup. Pentru aceea numai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă!”[6]
Așadar, luăm aminte la cele scrise de Sfântul Apostol Pavel și ocrotim familia care este instituție (celula divino-umană) și ne pregătim cu sfințenie ca să devenim familiști binecuvântați de Dumnezeu!
Orice națiune este puternică dacă are familie sănătoasă!Cine atacă la rădăcina familia, atacă la rădăcină națiunea!
Iar căsătoria nu poate dăinui dacă nu se acceptă de cei doi soți, prietenia și ascultarea reciprocă, având încredere unul față de celălalt, fără a lăsa gelozia și neîncrederea să se cuibărească în vatra familiei!
Familia se ține cu jertfă permanentă!
Calinic Argeșeanul, Minunea de a fi, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2017.
[1] Facere 1, 26-27
[2] Ibidem 1, 28
[3] Ibidem 2, 24
[4] Ioan 16, 21
[5] I Timotei 2, 15
[6] Matei 19, 5-7
