O! Doamne, cât de puțini dintre noi au cutezanța să se întrebe: cine sunt? Dar și mai puțini suntem aceia care nu putem da niciun răspuns la această întrebare chinuitoare. Oricât am încerca, ceilalți oameni sunt pentru noi o taină închisă, deși nouă nu ni se părea, la prima vedere, că starea lucrurilor este cu mult mai ușoară decât am crezut.
Modelarea omenescului răzvrătit din noi este o lucrare de mare importanță. A ne cunoaște pe noi înșine este a trece dincolo de granița ignoranței și că veni vorba despre această boală, cam generalizată, din păcate, noi trebuie să avem grijă mare de a nu confunda planurile. Primejdia este că noi, îndeobște, nu prea știm ceea ce ar trebui să știm și ceea ce știm, uneori, știm anapoda și netemeinic, iar cel mai important este să știm ceea ce n-ar trebui să știm!
Greu lucru este să ne facem ordine în viața noastră, stăpânirea asupra Rațiunii, a Voinței și a Sentimentului, părți distincte care alcătuiesc sufletul nostru înseamnă, de bună seamă, stăpânirea absolută a Sufletului asupra trupului nostru. În acest sens trebuie să știm că toate încep și toate se desăvârșesc în Dumnezeu, Cel ce este, așa cum citim în Sfintele Scripturi. Să ne amintim episodul, când Dumnezeu trimite pe Moise la Faraonul Egiptului pentru a scoate poporul israelit din robie: “Iată, eu mă voi duce la fiii lui Israel și le voi zice: Dumnezeul părinților voștri m-a trimis la voi… dar de-mi vor zice cum îl cheamă, ce să le spun? Atunci Dumnezeu a răspuns lui Moise: Eu sunt Cel ce sunt. Apoi i-a zis: Așa să le spui fiilor lui Israel: Cel ce este m-a trimis la voi”. Iar pentru ca nedumerirea lui Moise să se risipească, Dumnezeu iarăși i-a zis lui: “Domnul Dumnezeul părinților noștri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov m-a trimis la voi. Acesta este numele meu pe veci; aceasta este pomenirea mea din neam în neam!” (Ieșire 3, 13-14).
Așadar, înainte de a-L vedea pe Dumnezeu, am considerat că este necesar să știm cum se numește pe Sine Dumnezeu, pentru a înțelege, ca și Moise, acest lucru foarte folositor și important pentru noi. Se pot folosi cele două numiri veșnice: Cel ce sunt și Cel ce este! S-ar înțelege și pentru noi mereu și atunci când comunicăm unii cu alții această stare îmbucurătoare: A fi și a trăi!
Ca și acum câteva mii de ani, fiii acestui pământ își puneau întrebări esențiale, precum acestea: Cum ni-L imaginăm pe Dumnezeu și dacă l-am văzut. Înainte de a spune cum ni-L imaginăm noi, este potrivit și de folos să aflăm aceste lucruri din mărturii biblice. Iată că Moise a zis cu rugăminte lui Dumnezeu: “Arată-mi slava Ta!” Adică, nici mai mult, nici mai puțin, Moise dorea să afle despre Dumnezeu, ce este El în Sine, adică în toată plenitudinea Sa. Atunci a zis Domnul către Moise: “Eu voi trece pe dinaintea ta toată slava Mea, voi rosti numele lui Iahve înaintea ta și pe cine va fi de miluit îl voi milui și pe cine va fi vrednic de îndurare, de acela mă voi îndura”. Apoi a adăugat: “Fața Mea însă nu vei putea să o vezi, că nu poate vedea omul fața Mea și să trăiască! Și iarăși a zis Domnul: Iată aici la Mine un loc: șezi pe stânca aceasta; când va trece slava Mea, te voi ascunde în scobitura stâncii și voi pune Mâna Mea peste tine până voi trece” (Ieșire 33, 18-22).
Moise a făcut și alte experiențe. Aflându-se în Madian și păscând oile lui Ietro preotul, socrul său, și ajungând cu turma în pustie până la muntele Horeb, acolo i s-a arătat îngerul Domnului într-o pară de foc, ce ieșea dintr-un rug și a văzut că rugul ardea și nu se mistuia. Atunci Moise și-a zis: “Mă duc să văd această arătare minunată: că rugul nu se mistuie”. Iar dacă a văzut Domnul că el se apropie să privească, a strigat din rug și a zis: “Moise! Moise! Și el a răspuns: Iată-mă, Doamne! Și Domnul a zis: Scoate-ți încălțămintea din picioarele tale, că locul pe care calci este pământ sfânt. Apoi i-a zis iarăși: Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov! Și și-a acoperit Moise fața sa, că se temea să privească pe Dumnezeu!” (Ieșire 3, 2-6).
Aș vrea să subliniez că noi vedem mereu pe Dumnezeu! Cum? Iată ce spune Avva Apollo, din pustiul Egiptului, despre primirea fraților: “Trebuie să ne închinăm fraților care vin la noi. Căci nu lor, ci lui Dumnezeu ne închinăm! L-ai văzut pe fratele tău, L-ai văzut pe Dumnezeul tău! Am învățat aceasta de la Avraam. Iar când îl primiți, puneți-l să se odihnească. Am învățat aceasta de la Lot, care i-a pus pe îngeri să se odihnească!” (Facere 18, 2; 19, 2).
Văzând pe aproapele nostru și pe orice om din lume, cinstindu-l ca fiind zidirea lui Dumnezeu, cinstim pe Dumnezeu, Creatorul său!
Să luăm bine aminte! Să nu uităm că de aici începe vederea lui Dumnezeu!
Calinic Argeșeanul