După cum se vede, Cioran a avut întinse cunoştinţe şi în lumea misterioasă a Kabalei (interpretare ebraică ezoterică şi simbolică a Vechiului Testament).
Se spune, că Dumnezeu, în marea Sa iubire de oameni, a făcut în aşa fel ca slava Lui să pălească – adică, să se micşoreze – pentru ca lumea îngerească „s-o poată suporta”. Aşadar, s-ar înţelege că Dumnezeu Creatorul a consimţit la scăderea luminii Sale divine.
Din Kabala, aflăm că Dumnezeu ar fi creat sufletele de la început, găsindu-se în faţa lui Dumnezeu, gata pregătite, pentru ca să se întrupeze la vremea hotărâtă de Dumnezeu, în ceea ce suntem fiecare dintre noi.
Când primesc porunca să plece pe pământ ca să se întrupeze, adică să ia trup, sufletele imploră pe Dumnezeu cu înverșunare, să nu le pedepsească, înjosindu-le.
Bietul Cioran, protesta în zadar, după cum citim: „Cu cât mă gândesc mai mult la ceea ce ar trebui să se întâmple, când ar veni rândul sufletului meu, cu atât mai mult îmi spun că, dacă e unul care, mai mult decât celelalte, trebuie să se fi opus întrupării, al meu a fost acela”.
Întruparea lui Hristos a odihnit întrupările noastre din întinsurile veacurilor.
De la El învăţăm, întruparea de care nu putem fugi!
Calinic Arhiepiscopul, Adevăratul Cioran, Editura Eikon, 2015.
