Cine ştie cât de greu este să nu ai lumina ochilor pe dinafară? Doar cei care nu văd! Când intrăm în cămara cea dinlăuntru a sufletului şi totul este învăluit în întuneric, ne ducem cu gândul la schimbarea la faţă a inimii. Această chirurgie fără asemănare înseamnă o absolută lepădare de sine sub toate ipostazele.
Cioran a încercat să treacă prin această lepădare de sine. Rândurile sale ne stau ca probă: „Schimbarea la faţă este o lepădare de sine însuşi; este eliberarea omului de tot ce a fost şi de semnele lui trecute, care sunt succesivele lui feţe. A intra în extazul tău interior şi a-ţi vedea întâia şi ultima ta faţă!”
Dorul de a crește în lumina cea neapusă a lui Dumnezeu, a fost şi dorul de neatins al lui Cioran, pentru că nu şi-a cunoscut fețele succesive.
Calinic Arhiepiscopul, Adevăratul Cioran, Editura Eikon, 2015.
